atașá [At: DA / Pzi: ~șéz / E: fr attacher] 1 vt A alătura. 2 vt A alipi. 3 vt A lega. 4 vr (Fig) A se lega sufletește de ceva. 5 vr (Fig) A se îndrăgosti.

ATAȘÁ, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau de ceva. – Din fr. attacher.

ATAȘÁ, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau ceva. – Din fr. attacher.

ATAȘÁ, atașez, vb. I. 1. Tranz. A alătura (vremelnic), printr-o legătură mai mult sau mai puțin solidă, pe cineva sau ceva de, la sau pe lîngă cineva sau ceva. Mecanicul a atașat locomotiva la tren. Am atașat decontul la raport. ◊ Eram căprar, atașat ca instructor la compania a zecea. SADOVEANU, O. VI 193. Aceleași pietre teșite... au fost adoptate, pentru același sfîrșit, în armata romană și lăsate pe seama ostașilor atașați pe lîngă legiuni, în calitate de... azvîrlitori de pietre. ODOBESCU, S. II 145. 2. Refl. A se lega sufletește de cineva sau de ceva. Educatoarea s-a atașat de copii. ▭ Trebuie să veghem ca în fruntea gospodăriilor colective și întovărășirilor din Republica noastră să stea oameni cinstiți, oameni ai muncii atașați cu trup și suflet regimului democrat-popular, cauzei socialismului. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 16.

ATAȘÁ, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau ceva. – Fr. attacher.

atașá (a ~) vb., ind. prez. 3 atașeáză, 1 pl. atașắm; conj. prez. 3 să atașéze; ger. atașấnd

atașá vb., ind. prez. 1 sg. atașéz, 3 sg. și pl. atașeáză, 1 pl. atașăm; conj. prez. 3 sg. și pl. atașéze; ger. atașând

ATAȘÁ vb. 1. v. anexa. 2. a alipi, a anexa, a încorpora, (înv.) a întrupa, a lipi. (~ un teritoriu străin.) *3. (fig.) a se apropia, a se lega. (M-am ~ mult de acest copil.)

A (se) atașa ≠ a (se) detașa

ATAȘÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) alătura. 2. refl. (Fig.) A prinde dragoste pentru cineva sau ceva, a căpăta o afecțiune pentru cineva. [P.i. -șez, 4 -șăm, ger. -șând. / < fr. attacher].

ATAȘÁ vb. I. tr., refl. a (se) alătura. II. refl. (fig.) a se lega sufletește de ceva sau de cineva. (< fr. attacher)

atașá (atașéz, atașát), vb. – 1. A adăuga, a alătura. – 2. A se lega sufletește, a îndrăgi. Fr. attacher. – Der. (din fr.) atașat, s. m.; atașament, s. n. Cf. detașa.

A ATAȘÁ ~éz tranz. A face să se atașeze. /<fr. attacher

A SE ATAȘÁ mă ~éz intranz. 1) A se alătura temporar. 2) A se apropia sufletește; a se lega printr-un atașament. /<fr. attacher

atașà v. a alipi, a alătura (= fr. attacher).

*atașéz v. tr. (fr. attacher. V. detașez). Barb. Alipesc, alătur. V. refl. Fig. Mă alipesc, prind simpatie.

ATAȘA vb. 1. a (se) alătura, a (se) anexa. (~ la memoriu actele necesare.) 2. a alipi, a anexa, a încorpora, (înv.) a întrupa, a lipi. (~ un teritoriu străin.) 3.* (fig.) a se apropia, a se lega. (M-am ~ mult de acest copil.)