asurzitor definitie

8 definiții pentru asurzitor

asurzitor, ~oare [At: ALECSANDRI, P. III, 84 / V: (îvr) -iu / Pl: ~i, ~oare / E: asurzi + -(i)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care asurzește. 3-4 smf, a (Persoană) care zăpăcește pe cineva, făcându-l să nu mai audă. 5-6 a, av Cu sonoritate extrem de puternică.
ASURZITÓR, -OÁRE, asurzitori, -oare, adj. (Despre zgomote sau surse de zgomote) Care asurzește; p. ext. extrem de intens, de puternic. – Asurzi + suf. -tor.
ASURZITÓR, -OÁRE, asurzitori, -oare, adj. (Despre zgomote sau surse de zgomote) Care asurzește; p. ext. extrem de intens, de puternic. – Asurzi + suf. -tor.
ASURZITÓR, -OÁRE, asurzitori, -oare, adj. Care împiedică perceperea sunetelor, care asurzește. Zgomot asurzitor. ▭ Auzul se resimte de vibrări asurzitoare. ALECSANDRI, P. III 84.
ASURZITÓR, -OÁRE, asurzitori, -oare, adj. (Despre un zgomot sau despre sursa zgomotului) Care asurzește. – Din asurzi + suf. -(i)tor.
asurzitór adj. m., pl. asurzitóri; f. sg. și pl. asurzitoáre
asurzitór adj. m., pl. asurzitóri; f. sg. și pl. asurzitoáre
ASURZITÓR asurzitoáre (asurzitóri, asurzitoáre) (despre un zgomot, un sunet) Care asurzește; intens; puternic. /a asurzi + suf. ~itor

asurzitor dex

Intrare: asurzitor
asurzitor adjectiv