asupra definitie

21 definiții pentru asupra

asúpra [At: PSALT. SCH. 162 / V: -răi, -re / E: ml ad + supra] 1 pp Mai sus față de ceva. 2 pp Peste. 3 pp Însoțește numele unui dușman care a fost biruit. 4 pp Arată un raport de superioritate față de ceva. 5 pp Către. 6 pp În direcția... 7pp (Îe) A avea ceva ~ sa A purta ceva cu sine. 8 pp (Îae; înv) A avea ceva pe conștiință. 9 pp (Îe) A prinde ~ faptului A prinde în flagrant delict. 10 sfs (Reg; îlav) Cu ~ (de măsură) Peste măsură. 11 pp Spre. 12 pp Cu privire la... Si: despre. 13 pp (Reg) Aproape. 14 pp (Reg) în timp, de... 15 pp (Îe) A sta ~ unui lucru A stărui să se vorbească despre un lucru sau să se facă. 16 av (Înv) Peste toată întinderea. 17 av (Înv) În tot locul. 18 sfs (Înv) Partea cea mai de sus a unui obiect. 19 pp (Îe) A lua ceva ~ sa sau (înv) a-și lua -ră, ~ sufletului (ori capului) său A se însărcina cu ceva. 20 pp (Îae) A-și asuma o răspundere. 21 pp (Îae) A-și asuma o vină. 22 pp (Îe; înv) A sta ~ cuiva să... A fi în puterea cuiva să... 23 pp (Îe; înv) A fi ~ unui lucru A fi gata tocmai atunci să se apuce de ceva. 24 pp Împotriva. 25 pp (Îe; înv) A fi (sau a sta) ceva cuiva -ră A apăsa ceva pe cineva. 26 pp (Îe; înv) A veni ceva cuiva -ră A veni un necaz neașteptat peste cineva. 27 (Îe; înv) A cădea ceva cuiva -ră A cădea pacoste pe capul cuiva. 28 (Îe; înv) A se scula ~ cuiva A ataca pe cineva. 29 pp (îae) A se revolta împotriva cuiva. 30 pp (Arată direcționarea unor sentimente binevoitoare) Față de... 31 sfs (Înv; îe) Cu -ră Cu dobândă. 32 sfs (Îae; înv) Cu prisosință.
asúpră pp, sfs vz asupra
ASÚPRA prep. (Construit cu genitivul) 1. (Local) Peste; deasupra. Se apleacă asupra lui. ◊ Expr. A avea (ceva) asupra sa = a purta (ceva) cu sine. A prinde (pe cineva) asupra faptului = a surprinde (pe cineva) în momentul când comite ceva (rău). (Substantivat, reg.) Cu asupra (de măsură) = peste măsură. 2. (Local) Înspre, spre. Își ațintește privirea asupra lui. 3. În contra; împotriva. Se repede asupra lui. 4. Cu privire la...; despre. Discuție asupra atomilor. 5. (Temporal; reg.) În preajma..., aproape de...; către. A sosit asupra nopții. [Var.: (înv.) asúpră prep.] – Lat. ad-supra.
ASÚPRĂ prep. v. asupra.
ASÚPRA prep. (Construit cu genitivul) 1. (Local), Peste; deasupra. Se apleacă asupra lui. ◊ Expr. A avea (ceva) asupra sa = a purta (ceva) cu sine. A prinde (pe cineva) asupra faptului = a surprinde (pe cineva) în momentul când comite ceva (rău). (Substantivat, reg.); Cu asupra (de măsură) peste măsură. 2. (Local) Înspre, spre. Își ațintește privirea asupra lui. 3. În contra; împotriva. Se repede asupra lui. 4. Cu privire la..., despre. Discuție asupra atomilor. 5. (Temporal; reg.) În preajma..., aproape de..., către. A sosit asupra nopții. [Var.: asúpră conj.] – Din lat. ad-supra.
ASÚPRĂ prep. v. asupra.
ASÚPRA prep. (Construit cu genitivul; uneori, mai ales înaintea formelor neaccentuate de dativ ale pronumelui personal cu valoare posesivă, în forma asupră). 1. (Indică un raport local) Peste. Asupra pădurii veghează de sus Cetatea eternelor stele. GOGA, P. 52. Asupră-mi anii grei și-aștern nămeții. VLAHUȚĂ, O. A. 82. Un vis fantastic veni și-și puse asupră-mi negrele sale aripi. NEGRUZZI, S. I 60. ◊ Expr. A avea (un obiect) asupra sa = a purta cu sine. Are documentele asupra sa. A lua (sau a avea) asupra sa sau asupră-și (o sarcină) = a se însărcina (sau a fi însărcinat) cu săvîrșirea unei acțiuni, a-și lua (sau a avea) o răspundere; a răspunde de un obiect încredințat. Aveam asupra mea un depozit, a urmat lucrătorul. SADOVEANU, N. F. 185. Dorea ca, vrînd-nevrînd, să împlinească slujba ce și-o luase asupră-și. ISPIRESCU, L. 17. A prinde (pe cineva) asupra faptului = a surprinde (pe cineva) în momentul cînd săvîrșește o acțiune (de obicei rea); a prinde (pe cineva) în flagrant delict. Nici un hoț nu mărturisește de bunăvoie cînd n-a fost prins asupra faptului. REBREANU, R. I 118. ◊ (Substantivat, în expr.) Cu asupra de măsură sau (învechit, eliptic) cu asupra = mai mult (decît era de așteptat sau decît se cuvenea), cu prisosință, cu vîrf, peste măsură. Comandanții [hitleriști] porunceau oștilor război fără pic de omenie, război cu asupra de măsură mai crud decît al hoardelor. SADOVEANU, M. C. 74. Ginerele se supără mai cu asupra decît toți. ISPIRESCU, L. 258, Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură. EMINESCU, O. I 82. 2. (În fraze în care se exprimă o idee de dominație sau de superioritate, introduce numele persoanei sau al obiectului peste care se întinde puterea, stăpînirea etc.) Nic-a lui Costache... nu mai avea stăpînire asupra mea. CREANGĂ, A. 7. Temperatura avu pururea o deosebită influență asupra fizicului meu. NEGRUZZI, S. I 57. Triumful științei asupra naturii. BĂLCESCU, O. II 10. 3. (În fraze în care se exprimă o cugetare, un gînd, introduce numele persoanei sau al obiectului la care ne referim) Ai voit, amice, să citesc... cartea... și, după cetire, să-mi și dau părerea asupră-i. ODOBESCU, S. III 9. ◊ (În fraze în care se exprimă un sentiment) Pentru; de. Numai dragostea ce am asupra domniei-tale mă poate răscumpăra. SADOVEANU, F. J. 450. Prinse dragoste asupra unei fete. ISPIRESCU, L. 117. Să se îndure asupră-le și să nu-i pună în primejdie. BĂLCESCU, O. II 232. Atît de mult împăratul asupra lui [a pruncului] tremura, Că strășnici tot palatul nu cumva a-l supăra. PANN, P. V. II 5. 4. (În fraze în care se exprimă o idee de năpăstuire, de distrugere, de năpustire etc., introduce numele persoanei sau al obiectului care suportă acțiunea) Numai așa îl putem scăpa de urgia care-i asupra lui. SADOVEANU, N. F. 37. ♦ (Acțiunea pornește din intenții dușmănoase) în contra, împotriva. Ursul... se repezise asupră-i. ODOBESCU, S. III 48. Apucă orice vede Și asupra mea se repede. TEODORESCU, P. P. 274. ♦ (După cuvinte care exprimă un sentiment răuvoitor, mînie, pizmă, ură etc.) Față de... împotriva; pe. Atîta năduh am eu asupra lor, că parcă-mi vine să-ți mai spun o dată istoria. SADOVEANU, O. V 461. Se hotărî să-și răzbune asupra împăratului. ISPIRESCU, L. 31. Destul ai viclenit asupra tatălui meu! EMINESCU, N. 7. Am primit răvașul dumitale... prin care am văzut că.... sînteți foarte supărați asupra mea. KOGĂLN1CEANU, S. 117. Aveau o ură fioroasă împotriva nobililor și mai ales asupra familiei Batoreștilor. BĂLCESCU, O. II 225. 5. (Arată direcția unei acțiuni) Spinul repede își ațintește privirile asupra lui Harap-Alb. CREANGĂ, P. 233. 6. (Cu sens temporal) Spre, către, aproape de (o zi sau un moment anumit). Asupra iernii [muntenii] coboară la locuri largi și-și pun turmele la iernat în bălți. SADOVEANU, B. 10. Mă hotărîi să plec călare și fiindcă era asupra iarmarocului de la duminica-mare, rugai pe prietenul meu... să-mi închipuie un cal potrivit pungii mele și țintei ce urmăream. HOGAȘ, M. N. 7. ♦ Expr. A fi asupra unui lucru = a fi tocmai gata să se apuce de ceva. - Formă gramaticală: asupră.
ASÚPRĂ prep. v. asupra.
ASÚPRA prep. (Construit cu genitivul) 1. (Local) Peste. Asupră-mi anii grei și-aștern nămeții (VLAHUȚĂ). ◊ Expr. A avea (ceva) asupra sa = a purta (ceva) cu sine. A lua (sau a avea) asupra sa (o sarcină) = a-și lua (sau a avea) o răspundere. A prinde (pe cineva) asupra faptului = a surprinde (pe cineva) în momentul când comite ceva (rău). ◊ (Substantivat, reg., în expr.) Cu asupra (de măsură) = peste măsură. 2. (Introduce numele persoanei sau al obiectului peste care se întinde o stăpânire, o putere etc.) Triumful științei asupra naturii (BĂLCESCU). 3. (Introduce numele persoanei sau al obiectului care suportă acțiunea) Urgia care-i asupra lui (SADOVEANU). ♦ În contra; împotriva. Asupra mea se repede (TEODORESCU). ♦ (Înv. și reg.) Față de...; pentru. Prima dragoste asupra unei fete (ISPIRESCU). 4. Cu privire la..., despre. Să citesc [cartea]... și, după citire, să-mi și dau părerea asupră-i (ODOBESCU). 5. Înspre, spre. 6. (Temporal; reg.) În preajma..., aproape de..., către. Asupra iernii coboară la locuri largi (SADOVEANU). [Var.: asúpră prep.] – Lat. ad-supra.
ASÚPRĂ prep. v. asupra.
asúpra (-su-pra) prep. (~ lui, ~ sa, ~-i)
*asúpră- (înv.) (-su-pră-) prep. (asupră-i)
asúpra prep. (sil. -pra)
ASÚPRA prep. 1. (local) deasupra, peste. (Se apleacă ~ lui.) 2. (local) către, înspre, la, spre, (înv.) despre, între, supra. (Își ațintește privirea ~ noastră.) 3. contra, împotriva, (înv.) către, despre, spre. (Pornește ~ dușmanilor.) 4. despre. (Studiu ~ atomi.)
ASÚPRA prep. v. către, înspre, spre.
asúpra adv., prep.1. Deasupra (adv., se folosește numai cu prep. de). – 2. Peste, pe deasupra (prep., se construiește cu gen. și urmat de de). – 3. În sarcina, la dispoziția (prep., cu gen.) – 4. În contra, împotriva. – 5. În preajma, aproape de (prep., indică o relație temporală). – 6. Ca adv., are și o întrebuințare absolută, în forma asupră: slujba ce și-o luase asupră (Ispirescu); plătesc eu cît face cu asupră (Iosif). – Mr. asupră, megl. supră. Lat. *ad supra (Pușcariu 156; REW 200; DAR); cf. sard. assubra, abruz. assupra, mil. assura. În celelalte limbi romanice s-a păstrat numai supra, cf. spre. Pentru folosirea lui asupra, Cf. Moser 448. Der. asupri, vb. (a împovăra; a oprima, a prigoni), pare formație internă (Cipariu, Gram., 355 îl deriva de la lat. *ad superare); asupreală, s. f. (opresiune); asuprelnic, adj. (împovărător; opresor); asupriciune, s. f. (opresiune); asupritor, adj. (care asuprește, opresor); asupritură, s. f. (înv., opresiune).
ASÚPRA prep. 1) (exprimă un raport spațial, concretizând direcția desfășurării unei acțiuni) În direcția; înspre; spre; către. S-a năpustit asupra lui. S-a aplecat asupra bolnavului. ◊ A avea asupra sa a purta ceva cu sine. 2) (exprimă un raport temporal, concretizând apropierea în timp a unui fenomen) Aproape de; în preajma; înspre; spre; către. A sosit asupra nopții. 3) (exprimă un raport completiv) Împotriva; contra. A început a vicleni asupra lui. 4) (exprimă un raport relativ) Cu privire la; referitor la; privind. Referință asupra articolului. [Sil -supra] /<lat. ad-supra
asupra prep. adv. pe, peste; pe d’asupra, afară de aceasta, peste celelalte; mai cu asupra, cu prisos. [Lat. AD SUPRA].
asúpra, prep. cu gen. și care arată starea saŭ mișcarea (lat. ad-supra). Pe, deasupra: atîrna asupra capuluĭ, multe nenorocirĭ aŭ căzut asupra țăriĭ. Contra: a porni războĭ asupra cuĭva. Față de. către: a avea influență asupra cuĭva. A-țĭ lua un lucru asupra ta, 1) a te însărcina cu un lucru, a-l lua pe socoteala ta, 2) a-l considera adresat ție (o vorbă, o aluziune). Barb. (după fr. sur). Despre: a vorbi asupra filosofiiĭ, rom. corect despre filosofie. Vechĭ. Vest. Asupră-mĭ, asupră-le, a lua usupră.
asupra prep. v. CĂTRE. ÎNSPRE. SPRE.
ASUPRA prep. 1. (local) deasupra, peste. (Se apleacă ~ lui.) 2. (local) către, înspre, la, spre, (înv.) despre, între, supra. (Își ațintește privirea ~ noastră.) 3. contra, împotriva, (înv.) către, despre, spre. (Pornește ~ dușmanilor.) 4. despre. (Studiu ~ atomilor.)

asupra dex

Intrare: asupra
asupră
asupra prepoziție
  • silabisire: -su-pra