asuda [At: URECHE, ap. LET. I, 98/93 / Pzi: asud și (rar) ~dez / E: ml assudare] 1 vi (D. oameni și animale) A secreta sudoarea prin porii pielii Și: a transpira, (pop) a înăduși. 2 vi (Îe; ir) A ~ sub limbă A-i fi frig. 3 vi (Îae; ir) A se lăuda că a muncit mult, fără să fi făcut mare lucru. 4 vi (Îe; ir) A nu-i ~ nici limba A acuza de lene un om foarte muncitor. 5 vi (Îe) A nu ~ de vorba cuiva A nu-i păsa de vorba cuiva. 6 vi (Îe) A-i ~ cuiva urechea pentru ceva A aștepta cu nerăbdare o veste. 7 vi (Fig; d. obiecte) A se aburi. 8 vi (Fig; d. oameni) A-și da silința. 9 vtf (Rar) A face pe cineva să asude. 10 vtf (Fig) A-i da cuiva mult de lucru. ASUDÁ, asúd,
vb. I.
Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduși. ◊
Expr. (
Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereții asudă.
2. Fig. A munci depunând mari eforturi; a osteni, a trudi. –
Lat. assudare. ASUDÁ, asúd,
vb. I.
Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduși. ◊
Expr. (
Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereții asudă.
2. Fig. A munci depunând mari eforturi; a osteni, a trudi. –
Lat. assudare. ASUDÁ, asúd,
vb. I.
Intranz. 1. (Despre oameni și animale) A secreta sudoare prin porii pielii; a transpira, a năduși. Asuda cumplit; și noaptea storcea prosoape ude. BART, E. 380. Cîteodată asuda noaptea, și dimineața se scula obosit, indispus, buimac și cu gura rea. VLAHUȚĂ, O. A. I 90. Deodată dinții crîșcau, Din ochișori lăcrămau, Pe trupușor asudau... Și nimic nu mai ziceau. TEODORESCU, P. P. 264. ◊
Expr. A asuda sub limbă, se zice în bătaie de joc despre cei care se plîng că le e cald pentru că ar fi muncit din greu, cînd, în realitate, nu au făcut nimic. ◊
Tranz. Fig. Trecutul meu asudă lacrimi. BENIUC, V. 149. ♦
Fig. (Despre obiecte) A se aburi. Ferestrele asudă. Pereții asudă. ♦
Fig. A scoate aburi. Aburii se ridică molatici în tavan de pe mămăliga ce asudă pe fund. VLAHUȚĂ, O. A. 97.
2. Fig. A se osteni, a se obosi, a se trudi, a se nevoi. Voi, carii sînteți îmboldiți Spre-a artelor cultură Și asudați și vă trudiți Muncind literatură. VĂCĂRESCU, P. 351. ♦ A munci. Știința își va pune toate bunurile în slujba celor ce asudă. CAMILAR, TEM. 78. Cînd a venit vremea secerișului, Obăienii asudau pe lanurile Mîndreștilor. SANDU-ALDEA, U. P. 99. –
Prez. ind. și: (neobișnuit) asudez (DELAVRANCEA, H. T. 36).
ASUDÁ, asúd,
vb. I.
Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduși. ◊
Expr. (
Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut, în realitate, (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereții asudă.
2. Fig. A se obosi, a se osteni, a se trudi;
p. ext. a munci. –
Lat. assudare. asudá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 asúdă
asudá vb., ind. prez. 1 sg. asúd, 3 sg. și pl. asúdă ASUDÁ vb. 1. v. transpira. 2. a se aburi. (Pereții ~.) ASUDÁ vb. v. munci, obosi, osteni, trudi. asudá (asúd, asudát), vb. – A năduși, a transpira. –
Mr. asud,
megl. sud.
Lat. assūdāre (Pușcariu 155; Candrea-Dens., 107; REW 3076; DAR;
cf. Rosetti, I, 163); reprezentanții romanici derivă de la
lat. sudare. –
Der. asud,
s. n. (transpirație; pisică, Ononis hircina); asudător,
adj. (sudorific); asudătură,
s. f. (sudoare); asudoare,
s. f. (
Trans., sudoare).
A ASUDÁ asúd intranz. 1) A elimina sudoare; a transpira. 2) (despre obiecte de sticlă, pereți etc.) A se acoperi cu aburi; a se aburi. 3) fig. A obosi muncind; a se trudi. /<lat. assudare asudà v.
1. a scoate prin porii pielii o umoare apoasă;
2. a face să asude;
3. fig. a obosi, a se trudi. [Lat. ASSUDARE]. ║ n. sudoare;
asudul calului, plantă numită și dârmotin.
2) asúd, a
-á, v. intr. (lat. ex-súdo, -sudáre, it. sudare, pv. cat. pg. suar, fr. suer, sp. sudar. V.
sud 4). Scot pin poriĭ peliĭ, din pricina călduriĭ, o umoare ca apa. Mă aburesc: geamurile aŭ asudat. Fig. Mă trudesc: mult am asudat pîn’am reușit. V. tr. Fac să asude: mĭ-aĭ asudat calu.
ASUDA vb. 1. a (se) înnăduși, a năduși, a transpira. 2. a se aburi. (Pereții ~.) asuda vb. v. MUNCI. OBOSI. OSTENI. TRUDI. asudá, asud, vb. intranz. – A transpira, a năduși. – Lat. assudare „a asuda” (Șăineanu, Pușcariu, CDDE, MDA).