asudat definitie

2 intrări

26 definiții pentru asudat

asuda [At: URECHE, ap. LET. I, 98/93 / Pzi: asud și (rar) ~dez / E: ml assudare] 1 vi (D. oameni și animale) A secreta sudoarea prin porii pielii Și: a transpira, (pop) a înăduși. 2 vi (Îe; ir) A ~ sub limbă A-i fi frig. 3 vi (Îae; ir) A se lăuda că a muncit mult, fără să fi făcut mare lucru. 4 vi (Îe; ir) A nu-i ~ nici limba A acuza de lene un om foarte muncitor. 5 vi (Îe) A nu ~ de vorba cuiva A nu-i păsa de vorba cuiva. 6 vi (Îe) A-i ~ cuiva urechea pentru ceva A aștepta cu nerăbdare o veste. 7 vi (Fig; d. obiecte) A se aburi. 8 vi (Fig; d. oameni) A-și da silința. 9 vtf (Rar) A face pe cineva să asude. 10 vtf (Fig) A-i da cuiva mult de lucru.
asudát2, ~ă a [At: CANTEMIR, IST. 97 / Pl: ~ați, ~e / E: asuda] 1 Transpirat2. 2 Ostenit2. 3 Aburit2. 4 Câștigat cu greu.
asudát1 sn [At: LB / Pl: ~uri / E: asuda] 1 Transpirație. 2 Asudare (2). 3 Aburire. 4 (Fig) Strădanie. 5 (Reg; ccr) Câștig anevoios. 6 (Îs) Baie de ~ Baie de aburi.
ASUDÁ, asúd, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduși. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereții asudă. 2. Fig. A munci depunând mari eforturi; a osteni, a trudi. – Lat. assudare.
ASUDÁT, -Ă, asudați, -te, adj. Plin de sudoare; transpirat, nădușit. – V. asuda.
ASUDÁ, asúd, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduși. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereții asudă. 2. Fig. A munci depunând mari eforturi; a osteni, a trudi. – Lat. assudare.
ASUDÁT, -Ă, asudați, -te, adj. Plin de sudoare; transpirat, nădușit. – V. asuda.
ASUDÁ, asúd, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni și animale) A secreta sudoare prin porii pielii; a transpira, a năduși. Asuda cumplit; și noaptea storcea prosoape ude. BART, E. 380. Cîteodată asuda noaptea, și dimineața se scula obosit, indispus, buimac și cu gura rea. VLAHUȚĂ, O. A. I 90. Deodată dinții crîșcau, Din ochișori lăcrămau, Pe trupușor asudau... Și nimic nu mai ziceau. TEODORESCU, P. P. 264. ◊ Expr. A asuda sub limbă, se zice în bătaie de joc despre cei care se plîng că le e cald pentru că ar fi muncit din greu, cînd, în realitate, nu au făcut nimic. ◊ Tranz. Fig. Trecutul meu asudă lacrimi. BENIUC, V. 149. ♦ Fig. (Despre obiecte) A se aburi. Ferestrele asudă. Pereții asudă. ♦ Fig. A scoate aburi. Aburii se ridică molatici în tavan de pe mămăliga ce asudă pe fund. VLAHUȚĂ, O. A. 97. 2. Fig. A se osteni, a se obosi, a se trudi, a se nevoi. Voi, carii sînteți îmboldiți Spre-a artelor cultură Și asudați și vă trudiți Muncind literatură. VĂCĂRESCU, P. 351. ♦ A munci. Știința își va pune toate bunurile în slujba celor ce asudă. CAMILAR, TEM. 78. Cînd a venit vremea secerișului, Obăienii asudau pe lanurile Mîndreștilor. SANDU-ALDEA, U. P. 99. – Prez. ind. și: (neobișnuit) asudez (DELAVRANCEA, H. T. 36).
ASUDÁT, -Ă, asudați, -te, adj. (Despre ființe) Plin de sudoare, transpirat, nădușit. Ofițerii... își scoaseră cușmele și își șterseră frunțile asudate. SADOVEANU, O. VI 75. Coborau prăfuiți, asudați, pe jumătate goi, cu sacii pe umeri. BART, E. 294. Sosise un tînăr plăieș, a cărui cal asudai păștea înșelat troscotul ce creștea pe lîngă ziduri. NEGRUZZI, S. I 169. ♦ Fig. (Despre lucruri) Aburit. Prin geamurile asudate abia străbate o lumină bolnavă și fumurie ce se îneacă în picla de afară. VLAHUȚĂ, O. A. 135. Păreții murdari și asudați de umezeală. CONTEMPORANUL, V 1.
ASUDÁ, asúd, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduși. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut, în realitate, (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereții asudă. 2. Fig. A se obosi, a se osteni, a se trudi; p. ext. a munci. – Lat. assudare.
ASUDÁT, -Ă, asudați, -te, adj. Plin de sudoare, transpirat. ♦ Fig. (Despre lucruri) Aburit. – V. asuda.
asudá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúdă
asudá vb., ind. prez. 1 sg. asúd, 3 sg. și pl. asúdă
ASUDÁ vb. 1. v. transpira. 2. a se aburi. (Pereții ~.)
ASUDÁ vb. v. munci, obosi, osteni, trudi.
ASUDÁT adj. v. transpirat.
asudá (asúd, asudát), vb. – A năduși, a transpira. – Mr. asud, megl. sud. Lat. assūdāre (Pușcariu 155; Candrea-Dens., 107; REW 3076; DAR; cf. Rosetti, I, 163); reprezentanții romanici derivă de la lat. sudare. – Der. asud, s. n. (transpirație; pisică, Ononis hircina); asudător, adj. (sudorific); asudătură, s. f. (sudoare); asudoare, s. f. (Trans., sudoare).
A ASUDÁ asúd intranz. 1) A elimina sudoare; a transpira. 2) (despre obiecte de sticlă, pereți etc.) A se acoperi cu aburi; a se aburi. 3) fig. A obosi muncind; a se trudi. /<lat. assudare
asudà v. 1. a scoate prin porii pielii o umoare apoasă; 2. a face să asude; 3. fig. a obosi, a se trudi. [Lat. ASSUDARE]. ║ n. sudoare; asudul calului, plantă numită și dârmotin.
asudat a. 1. plin de sudoare, nădușit; 2. fig. obosit, trudit. ║ n. rezultatul asudării.
2) asúd, a -á, v. intr. (lat. ex-súdo, -sudáre, it. sudare, pv. cat. pg. suar, fr. suer, sp. sudar. V. sud 4). Scot pin poriĭ peliĭ, din pricina călduriĭ, o umoare ca apa. Mă aburesc: geamurile aŭ asudat. Fig. Mă trudesc: mult am asudat pîn’am reușit. V. tr. Fac să asude: mĭ-aĭ asudat calu.
asudát n. Asudare: cu asudatu n’am folosit nimica.
ASUDA vb. 1. a (se) înnăduși, a năduși, a transpira. 2. a se aburi. (Pereții ~.)
asuda vb. v. MUNCI. OBOSI. OSTENI. TRUDI.
ASUDAT adj. înnădușit, nădușit, transpirat, ud, (prin Olt.) năboit. (Om foarte ~.)
asudá, asud, vb. intranz. – A transpira, a năduși. – Lat. assudare „a asuda” (Șăineanu, Pușcariu, CDDE, MDA).

asudat dex

Intrare: asuda
asuda verb grupa I conjugarea I
Intrare: asudat
asudat adjectiv