astupuș definitie

13 definiții pentru astupuș

astupúș sn [At: COSTINESCU / Pl: ~uri / E: astupa + -uș] 1 Dop de lemn. 2 Mototol de cârpă pentru astupat. 3 Cocoloș de hârtie cu care se astupă ceva.
ASTUPÚȘ, astupușuri, s. n. (Reg.) Dop (1). – Astupa + suf. -uș.
ASTUPÚȘ, astupușuri, s. n. (Reg.) Dop (1). – Astupa + suf. -uș.
ASTUPÚȘ, astupușuri, s. n. (Regional) Dop făcut din diferite materiale (sticlă, lemn etc.) cu care se astupă un orificiu. Pescarul luă astupușul cel de plumb și astupă vasul. GORJAN, H. I 45.
ASTUPÚȘ, astupușuri, s. n. (Reg.) Astupătoare; dop. – Din astupa + suf. -uș.
astupúș s. n., pl. astupúșuri
ASTUPÚȘ s. v. buraj, burare, dop.
astupuș n. 1. dop de lemn; 2. mototol de cârpe, cocoloș de hârtie cu care se astupă ceva.
astupúș n., pl. e și urĭ. Astupătoare (dop orĭ capac care se prinde de orificiŭ). – Și stupuș (Trans. Mold.).
astupuș s. v. BURAJ. BURARE. DOP.
astupúș, astupușuri, (stupuș), s.n. – (reg.) Dop pentru recipiente din sticlă; cep (ALRRM, 1971: 312). „E făcut din cocean, frunză, plută”; „E făcut din văcălie”. – Din astupa „a închide” (< lat. *a(d)stuppare, din stuppa „câlț, cânepă”) + suf. -uș (DLRM, DEX, MDA).
astupúș, -uri, (stupuș), s.n. – Dop pentru recipiente din sticlă; cep (ALR 1971: 312). „E făcut din cocean, frunză, plută”; „E făcut din văcălie”. – Din astupa „a închide” + -uș.
astupuș, astupușuri, s. n. (er.) contact sexual vaginal, anal și oral practicat de o femeie cu trei bărbați simultan

astupuș dex

Intrare: astupuș
astupuș substantiv neutru