astupătoare definitie

12 definiții pentru astupătoare

astupător, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~tori / E: astupa + -(ă)toare] 1-36 smf, a (Persoană) care astupă (1-3, 6-7, 9, 12-24). 37-42 sf a (Obiect) cu care se astupă (1-3). 43-44 sf a (Obiect) cu care se învelește.
ASTUPĂTOÁRE, astupători, s. f. Obiect cu care se astupă ceva. – Astupa + suf. -ătoare.
ASTUPĂTOÁRE, astupători, s. f. Obiect cu care se astupă ceva. – Astupa + suf. -ătoare.
ASTUPĂTOÁRE, astupători, s. f. Obiect (anume făcut) cu care se astupă ceva; dop, astupuș, capac.
ASTUPĂTOÁRE, astupători, s. f. Obiect cu care se astupă ceva. – Din astupa + suf. -(ă)toare.
!astupătoáre s. f., g.-d. art. astupătórii; pl. astupătóri
astupătoáre s. f. (sil. mf. -stu-), g.-d. art. astupătórii; pl. astupătóri
ASTUPĂTOÁRE ~óri f. Obiect cu care se astupă ceva. /a astupa + suf. ~ătoare
astupătoare f. 1. astupuș; 2. capac de sobă.
astupător a. care astupă.
astupătoare f., pl. orĭ. Lucru care astupă (astupuș, dop, capac). V. obturator.
astupător, astupători, s. m. 1. prohab. 2. chiloți.

astupătoare dex

Intrare: astupător
astupător adjectiv
Intrare: astupătoare
astupătoare substantiv feminin
  • silabisire: -stu-