Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru astupătoare

astupător, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~tori / E: astupa + -(ă)toare] 1-36 smf, a (Persoană) care astupă (1-3, 6-7, 9, 12-24). 37-42 sf a (Obiect) cu care se astupă (1-3). 43-44 sf a (Obiect) cu care se învelește.
ASTUPĂTOÁRE, astupători, s. f. Obiect cu care se astupă ceva. – Astupa + suf. -ătoare.
ASTUPĂTOÁRE, astupători, s. f. Obiect cu care se astupă ceva. – Astupa + suf. -ătoare.
ASTUPĂTOÁRE, astupători, s. f. Obiect (anume făcut) cu care se astupă ceva; dop, astupuș, capac.
ASTUPĂTOÁRE, astupători, s. f. Obiect cu care se astupă ceva. – Din astupa + suf. -(ă)toare.
!astupătoáre s. f., g.-d. art. astupătórii; pl. astupătóri
astupătoáre s. f. (sil. mf. -stu-), g.-d. art. astupătórii; pl. astupătóri
ASTUPĂTOÁRE ~óri f. Obiect cu care se astupă ceva. /a astupa + suf. ~ătoare
astupătoare f. 1. astupuș; 2. capac de sobă.
astupător a. care astupă.
astupătoare f., pl. orĭ. Lucru care astupă (astupuș, dop, capac). V. obturator.
astupător, astupători, s. m. 1. prohab. 2. chiloți.

astupătoare definitie

astupătoare dex

Intrare: astupător
astupător adjectiv
Intrare: astupătoare
astupătoare substantiv feminin
  • silabisire: -stu-