astruca definitie

13 definiții pentru astruca

astrucá [At: DOSOFTEI, V. S. 2 / V: -unca, -upa, -turca, azdr- / Pzi: astrúc / E: ml *astrucareJ (Îrg) 1-2 vtr A (se) înveli. 3 vr (Pex) A se înveli spre a dormi. 4 vr (Pex) A se culca. 5 vt (Rar) A acoperi cu pământ pentru a ascunde. 6 vt (Pex) A înmormânta. 7 vr A se azvârli (pe cal).
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere).
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere).
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. Tranz. (învechit și regional) 1. A îngropa, a înmormînta. Dacă pier, să mă astrucați, uitînd locul unde am pierit și unde-oi fi îngropat. SADOVEANU, F. J. 549. Pe arcașii morți... într-o groapă-i astrucară. NEGRUZZI, S. II 88. 2. A acoperi, a înveli. (Refl. pas.) Vînturi mari au aburat, Florile s-au scuturat Și urme s-au astrucat. HODOȘ, P. P. 64. ◊ Refl. Mama-pădurii... pre o ureche se culcă și cu alta se astruc. La HEM. ◊ (Fig.) Pusei dorul căpătii Și cu gîndul m-astrucai. HODOȘ, P. P. 66.
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa, a înmormânta. Pe acești morți într-o groapă i-astrucară (NEGRUZZI). 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere).
astrucá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 astrúcă
astrucá vb., ind. prez. 1 sg. astrúc, 3 sg. și pl. astrúcă
ASTRUCÁ vb. v. acoperi, înfășura, îngropa, înhuma, înmormânta, înveli.
A astruca ≠ a exhuma, a dezgropa, a dezmormânta
astrucá (-c-, -át), vb.1. A acoperi. – 2. A îngropa, a acoperi cu pămînt. Lat. *astru(i)cāre, de la astruĕre (Meyer-Lübke, ZRPh., XXVII, 253; Candrea, Rom., XXXI, 302; Candrea, Éléments, 79; Pușcariu 153; Candrea-Dens., 106; REW 748; DAR; Rosetti, I, 163). Nu este probabilă der. propusă de Cihac, din sl. sŭkryti „a ascunde”. – Der. astrucămînt, s. n. (Banat, pătură).
astrucà v. 1. a îngropa (în Bucovina); 2. a acoperi (în Oltenia și în Tr.). [Vechiu-rom. astruca, a îngropa (Dosofteiu): cf. lat. ASTRUERE, a acoperi].
astrúc, a v. tr. (lat. astrúico, -cáre, din astrúere cu înț. luĭ obstrúere, a obstrua. V. destruc). Vechĭ. Îngrop; înmormîntez: l-aŭ astrucat în biserică (N. Cost. 2, 33). Ban. Olt. Serbia. Acoper, învălesc (corpu, casa). Gorj. Ascund, dosesc. Bz. Arunc într’un colț, într’un loc retras: aŭ astrucat-o (cînepa) pin casă pe lîngă vatră și pe după sobă ca să se zvînte (Neam. Rom. Pop. 3, 708). – În Suc. a se astruca și asturca și (aĭurea) astrunca și azdrunca, a se arunca, a se răpezi, a se avînta. În vechime și astroc (astroacă, să astroace), astruc și astrup.
astruca vb. v. ACOPERI. ÎNFĂȘURA. ÎNGROPA. ÎNHUMA. ÎNMORMÎNTA. ÎNVELI.

astruca dex

Intrare: astruca
astruca verb grupa I conjugarea I