astronaút sm [At: DN³ / Pl: ~uți / E: fr astronaute] Persoană care călătorește în spațiul cosmic cu o astronavă Si: cosmonaut.

ASTRONAÚT, -Ă, astronauți, -te, s. m. și f. Persoană care călătorește în spațiul cosmic cu o astronavă; cosmonaut. – Din fr. astronaute.

ASTRONAÚT, astronauți, s. m. Persoană care călătorește în spațiul cosmic cu o astronavă; cosmonaut. – Din fr. astronaute.

astronaút s. m., pl. astronaúți

*astronaútă s. f., g.-d. art. astronaútei; pl. astronaúte

astronaút s. m., pl. astronaúți

ASTRONAÚT s. cosmonaut.

ASTRONAÚT s.m. Cel care explorează spațiul cosmic, care navighează către aștri; cosmonaut. [Pron. -na-ut. / < fr. astronaute, engl. astronaut, cf. gr. astron – astru, nauta – navigator].

ASTRONAÚT, -Ă s. m. f. membru al echipajului unei nave cosmice; cosmonaut. (< fr. astronaute)

ASTRONAÚT ~ți m.. Membru al echipajului unei nave cosmice. /<fr. astronaute, engl. astronaut

ASTRONAUT s. cosmonaut.

astronaútă s. f. Femeie cosmonaut ◊ „În laboratoarele NASA a început testarea unui lot de 12 femei, în vederea lansării în spațiul extraterestru a unei echipe de astronaute.” R.l. 4 XI 73 p. 6. ◊ „Nu se pune problema unei pregătiri mai îndelungate a astronautelor [...] ci a realizării unor nave spațiale ușor modificate, în concordanță cu specificul feminin.” R.l. 3 XI 75 p. 6; v. și Cont. 14 X 77 p. 4 (din astronaut + suf. moț. -ă; BD 1970; Ec. Goga Lex. 51)

feméie-astronaút(ă) s. f. (astr.) Femeie care a îmbrățișat profesia de astronaut ◊ „Anul viitor N. A. S. A. va recruta primul lot de 43 de femei-astronaute. Dintre acestea se va alege prima echipă care va fi lansată în spațiu în anul 1979.” R.l. 8 XI 76 p. 6 (din femeie + astronaut; cf. fr. femme-cosmonaute; DMN 1967)

fizicián-astronaút s. m. 1972 (astr.) Cosmonaut specialist în fizică v. pilot-astronaut (din fizician + astronaut)

pilót-astronaút s. m. (astr.) Conducătorul unei nave cosmice ◊ „Împreună cu J.K., fizician-astronaut, și P.W., pilot-astronaut, C. va petrece la bordul laboratorului aproximativ 28 de zile.” R.l. 20 I 72 p. 6 //din pilot + astronaut//

ASTRO- „astru, planetă, corp ceresc; astral, cosmic”. ◊ gr. astron „stea, astru” > fr. astro-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. astro-. □ ~biolog (v. bio-, v. -log), s. m. și f., specialist în astrobiologie; ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază viața de pe alte corpuri cerești; ~blast(v. -blast), s. n., celulă glială triunghiulară cu expansiuni citoplasmatice implantate pe pereții vaselor din apropiere; ~centru (v. -centru), s. n., centrozom*; ~cit (v. -cit), s. n., celulă nevroglică în formă de stea, atașată de vasele sanguine cerebrale și ale măduvei spinării; sin. celulă Cajal; ~dom (v. -dom), s. n., cupolă transparentă a marilor aeroporturi; ~drom (v. -drom), s. n., cosmodrom*; ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., ansamblu de tehnici fotografice utilizate în astrofizică; ~fotometrie (v. foto-, v. -metrie₁), s. f., știință a măsurării intensității luminoase a stelelor; ~geologie (v. geo-, v. -logie₁), s. f., geologie a corpurilor cerești; ~gnozie (v. -gnozie), s. f., ramură a astronomiei care studiază aștrii și constelațiile, denumirea și pozițiile lor reciproce; ~graf (v. -graf), s. n., 1. Instrument care servește la observarea aștrilor și la determinarea coordonatelor lor. 2. Aparat cu ajutorul căruia se fotografiază spectrele aștrilor; ~grafie (v. -grafie), s. f., ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea aștrilor; ~idă (v. -id), s. f., curbă plană descrisă de un punct al unui cerc care se rotește într-un cerc fix cu raza de patru ori mai mare; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a aștrilor; ~log (v. -log), s. m. și f., persoană care practică astrologia; ~logie (v. -logie₁), s. f., pseudoștiință care își propune să prezică destinul omului după poziția și după mersul corpurilor cerești; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., ramură a astronomiei care cuprinde ansamblul de metode de determinare a poziției aștrilor și a coordonatelor geografice ale locului; ~metru (v. -metru₁) s. n., aparat fotometric utilizat la măsurarea și la compararea gradului de luminozitate a stelelor; ~meteorologie (v. meteoro-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază fenomenele meteorologice din atmosfera planetelor; ~naut (v. -naut), s. m., persoană care explorează spațiul cosmic; ~nautic (v. -nautic), adj., referitor la studiul navigației cosmice interplanetare; ~nom (v. -nom₁), s. m., specialist în astronomie; ~nomie (v. -nomie), s. f., știință care se ocupă cu studiul corpurilor cerești și cu legile mișcării și evoluției lor; ~scop (v. -scop), s. n., telescop astronomic utilizat pentru examinarea sumară a bolții cerești; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare a bolții cerești; ~sferă (v. -sferă), s. f., corpuscul filamentos transparent și stelat care înconjoară centrosfera unei celule, în cariocineză; ~spectrografie (v. spectro-, v. -grafie), s. f., parte a astrofizicii care descrie spectrele corpurilor cerești; ~spectroscopie (v. spectro-, v. -scopie), s. f., cercetare a spectrelor aștrilor, pentru a se deduce componența și stările lor fizice.