astragal definitie

18 definiții pentru astragal

astragál sn [At: ODOBESCU, S. I, 442 / Pl: ~e / E: fr astragale, lat astragalus] 1 (Atm) Unul din cele două oase mai mari ale tarsului, de formă cuboidă Si: arșic. 2 (Arh) Element decorativ de secțiune semicirculară, care separă fusul coloanei de capitel.
ASTRAGÁL, astragale, s. n. 1. Unul dintre cele două oase mai mari ale tarsului. 2. Element decorativ de secțiune semicirculară, care separă fusul coloanei de capitel. – Din fr. astragale, lat. astragalus.
ASTRAGÁL, astragale, s. n. 1. Unul din cele două oase mai mari ale tarsului. 2. Element decorativ de secțiune semicirculară, care separă fusul coloanei de capitel. – Din fr. astragale, lat. astragalus.
ASTRAGÁL, astragale, s. n. 1. Unul din cele două oase mai mari ale tarsului. V. arșic. 2. Fiecare dintre părțile unei coloane arhitectonice, în formă de brîu rotund, care desparte fusul coloanei de bază și de capitel. Din brîul superior, adică din astragalele stîlpilor și din căpătiile ascuțite sau consolele bolților de pe pereții laterali, se porneau, pe rotunjeala culelor, numeroase ciubuce sau nervure. ODOBESCU, S. I 442. – Variantă: (2) astragálă s. f.
ASTRAGÁLĂ s. f. v. astragal.
ASTRAGÁL, astragale, s. n. 1. Unul dintre cele două oase mai mari ale tarsului. 2. Ornament, în formă de brâu rotund, care înconjură o coloană la bază și sub capitel. – Fr. atragale (lat. lit. astragalus).
astragál s. n., pl. astragále
astragál s. n., pl. astragále
ASTRAGÁL s. (ANAT.) talus. (~ul este un os al tarsului.)
ASTRAGÁL s.n. 1. Unul dintre oasele mari ale tarsului. 2. Brâu care împodobește extremitatea superioară a unei coloane la baza capitelului. [Pl. -le, -luri. / < fr. astragale, cf. gr. astragalos].
ASTRAGÁL I. s. n. 1. primul dintre oasele mari ale tarsului; talus. 2. mulură rotunjită care împodobește extremitatea superioară a unei coloane la baza capitelului. II. s. m. plantă din familia papilionaceelor, care produce o gumă lipicioasă. (< fr. astragale, lat. astragalus, gr. astragalos)
ASTRAGÁL ~e n. Fiecare dintre cele șapte oase care formează tarsul. [Sil. as-tra-] /<fr. astragale, lat. astragalus
arșic m. și n. (pl. arșici și arșice) 1. osul piciorului numit astragal; 2. oscior dela încheietura piciorului mieilor din care copiii își fac un fel de joc. [Turc. AȘYK, oscior].
astragal n. 1. osul călcâiului, arșicul gleznei; 2. plantă numită obișnuit unghia-găii; 3. Arh. brâul care înconjoară căpătâiul de sus al unei coloane.
*astragál n., pl. e (vgr. astrágalos). Anat. Un os de la călcîĭ. Arn. (pl. e și urĭ). Brîu care înconjoară capitelu coloaneĭ.
ASTRAGAL s. (ANAT.) talus. (~ este un os al torsului.)
ASTRAGAL-, v. ASTRAGALO-.~ectomie (v. -ectomie), s. f., rezecție chirurgicală a unei părți a astragalului.
ASTRAGALO- „astragal, os al tarsului”. ◊ gr. astragalos „oscior, arșic” > fr. astragalo-, engl. id. > rom. astragalo-. □ ~id (v. -id), adj., asemănător cu astragalul.

astragal dex

Intrare: astragal (os)
astragală substantiv feminin
astragal 2 pl. -uri substantiv neutru
astragal 1 pl. -e substantiv neutru
Intrare: astragal (plantă)
astragal 4 s.m. (numai) singular substantiv masculin
Intrare: astragalo
astragalo
astragal 3 pref. prefix element de compunere