astm sn [At: MAIORESCU, CR. III 68 / V: asmă, -tmă sf / Pl: ~uri / E: lat asthma] 1 Stare patologică de greutate în expirație, accese de sufocare și nevoie de aer Si: (înv) înecăciune, năduf stenos. 2 (Îs) ~ bronșic Astm (1) datorat spasmului mușchilor bronhiolelor, provocat de o stare alergică. 3 Infecție pulmonară cronică. 4 Iritare locală a aparatului respirator. 5 (Îs) ~ cardiac Astm (1) provocat de o insuficiență cardiacă acută, ca urmare a acumulării de sânge în plămâni.

ástmă sf vz astm

ASTM s. n. Boală care se manifestă prin greutate în evacuarea aerului din plămâni și prin nevoia imperioasă de aer. ◊ Astm bronșic = astm datorat spasmului mușchilor bronhiolelor, provocat de o stare alergică, o infecție pulmonară cronică, o iritație locală a aparatului respirator etc. ◊ Astm cardiac = astm provocat de o insuficiență cardiacă acută, ca urmare a acumulării de sânge în plămâni. [Var.: ástmă s. f.] – Din fr. asthme, lat. asthma.

ÁSTMĂ s. f. v. astm.

ASTM s. n. v. astmă.

ÁSTMĂ, astme, s. f. Boală care se manifestă prin greutate în evacuarea aerului din plămâni și prin nevoia imperioasă de aer. [Var.: astm s. n.] – Din fr. asthme, lat. asthma.

ASTM s. n. v. astmă.

ASTMĂ, astme, s. f. Boală care se manifestă prin greutate în respirație. – Variantă: astm s. n.

ASTM s. n. v. astmă.

ÁSTMĂ s. f. Boală care se manifestă prin greutate în respirație, prin contracția anormală a mușchilor bronhici etc. [Var.: astm s. n.] – Fr. asthme (lat. lit. asthma).

!ástm s. n.

ástmă s. f. (sil. ast-)/astm s. n., pl. ástme

ÁSTMĂ s. (MED.) (pop.) înecăciune, năduf, (înv. și reg.) nădușeală, (prin Transilv. și Ban.) suspin, șui, (înv.) stenahorie, stenos. (Suferă de ~.)

ASTM s.n. v. astmă.

ÁSTMĂ s.f. (Med.) Boală manifestată prin greutate în respirație. [Var. astm s.n. / < fr. asthme, cf. gr. asthma – respirație].

ASTM s. n. elem. astmă.

ÁSTMĂ s. f. / astm s. n. boală manifestată prin dificultăți respiratorii. (< fr. asthme, lat. asthma)

ÁSTMĂ f. Boală caracterizată prin accese repetate de sufocare, prin respirație grea și prin nevoia intensă de aer. [G.-D. astmei; Sil. ast-mă; Var. astm] /<fr. asthme, lat. asthma

astm n. boala organelor respirațiunii, mare greutate de a răsufla.

*ástmă f., pl. e (vgr. ásthma). Med. Greutate în răsuflare (dispneĭe, năduf, stenos). – Ob. astm, n., pl. urĭ (după fr.).

ASTMĂ s. (MED.) (pop.) înecăciune, năduf, (înv. și reg.) nădușeală, (prin Transilv. și Ban.) suspin, șui, (înv.) stenahorie, stenos. (Suferă de ~.)