astenic definitie

14 definiții pentru astenic

asténic, ~ă [At: DA / Pl: ~ici, -ice / E: fr asthénique] (Med) 1 a Privitor la astenie. 2 a De astenie. 3-4 smf, a (Persoană) care suferă de astenie.
ASTÉNIC, -Ă, astenici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie. 2. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de astenie. – Din fr. asthénique.
ASTÉNIC, -Ă, astenici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie. 2. Adj., s. m. și f. (Om) care este bolnav de astenie. – Din fr. asthénique.
ASTÉNIC, -Ă, astenici, -e, adj. De astenie; (despre oameni) lipsit de puteri, slab, istovit. Tristețea este o stare psihică astenică.4
ASTÉNIC, -Ă, astenici, -e, adj. De astenie; (despre oameni, adesea substantivat) lipsit de puteri; slab. – Fr. asthénique.
asténic adj. m., s. m., pl. asténici; adj. f., s. f. asténică, pl. asténice
asténic adj. m., s. m., pl. asténici; f. sg. asténică, pl. asténice
ASTÉNIC adj. (MED.) (înv. și reg.) slăbicios. (Stare ~.)
Astenic ≠ stenic
ASTÉNIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de astenie. [< fr. asthénique].
ASTÉNIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de astenie. (< fr. asthénique)
ASTÉNIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de astenie; propriu asteniei. /<fr. asthénique
ASTÉNIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Persoană care suferă de astenie. /<fr. asthénique
ASTENIC adj. (MED.) (înv. și reg.) slăbicios. (Stare ~.)

astenic dex

Intrare: astenic (adj.)
astenic adjectiv
Intrare: astenic (s.m.)
astenic substantiv masculin