Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru astatiniu

astat├şn sn vz astatiniu
astatin├şu sns [At: DN3 / P: ~niu / V: astatin / E: ger Astatinium, fr astatine] (Chm) Element radioactiv sintetic.
At2 sm [At: MDENC / E: fr At] Simbol chimic pentru astatiniu.
ASTAT├ŹNIU s. n. Element chimic radioactiv din grupul halogenilor. ÔÇô Dup─â fr. astatine, germ. Astatine.
ASTAT├ŹNIU s. n. Element chimic radioactiv din grupul halogenilor. [Pr.: -ni-u] ÔÇô Dup─â fr. astatine, germ. Astatine.
astat├şniu [niu pron. n─şu] s. n., art. astat├şniul; simb. At
astat├şniu s. n. [-niu pron. -niu], simb. At
ASTAT├ŹNIU s.n. (Chim.) Element radioactiv sintetic. [Pron. -niu. / < germ. Astatinium, fr. astatine, cf. gr. astatos ÔÇô instabil].
ASTAT├ŹNIU s. n. element radioactiv sintetic. (< germ. Astatinium, fr. astatine)
ASTATIN (dup─â fr. {i}; {s} gr. astatos ÔÇ×instabilÔÇŁ) s. n. Element chimic radioactiv din familia halogenilor (At.; nr. at. 85, m. at. 210). A fost descoperit pe cale artificial─â ├«n 1940 de D.R. Corson, K.R. Mackenzie ╚Öi E. Segr├Ę. Liniile spectrale ale elementului au fost identificate (1939) ├«n produsele de dezintegrare ale radonului de H. Hulubei.

Astatiniu dex online | sinonim

Astatiniu definitie

Intrare: astatiniu
astatiniu substantiv neutru (numai) singular
  • pronun╚Ťie: -n─şu
astatin substantiv neutru (numai) singular
At simbol