astatiniu definitie

10 definiții pentru astatiniu

astatín sn vz astatiniu
astatiníu sns [At: DN3 / P: ~niu / V: astatin / E: ger Astatinium, fr astatine] (Chm) Element radioactiv sintetic.
At2 sm [At: MDENC / E: fr At] Simbol chimic pentru astatiniu.
ASTATÍNIU s. n. Element chimic radioactiv din grupul halogenilor. – După fr. astatine, germ. Astatine.
ASTATÍNIU s. n. Element chimic radioactiv din grupul halogenilor. [Pr.: -ni-u] – După fr. astatine, germ. Astatine.
astatíniu [niu pron. nĭu] s. n., art. astatíniul; simb. At
astatíniu s. n. [-niu pron. -niu], simb. At
ASTATÍNIU s.n. (Chim.) Element radioactiv sintetic. [Pron. -niu. / < germ. Astatinium, fr. astatine, cf. gr. astatos – instabil].
ASTATÍNIU s. n. element radioactiv sintetic. (< germ. Astatinium, fr. astatine)
ASTATIN (după fr. {i}; {s} gr. astatos „instabil”) s. n. Element chimic radioactiv din familia halogenilor (At.; nr. at. 85, m. at. 210). A fost descoperit pe cale artificială în 1940 de D.R. Corson, K.R. Mackenzie și E. Segrè. Liniile spectrale ale elementului au fost identificate (1939) în produsele de dezintegrare ale radonului de H. Hulubei.

astatiniu dex

Intrare: astatiniu
astatiniu substantiv neutru (numai) singular
  • pronunție: -nĭu
astatin substantiv neutru (numai) singular
At simbol