aspic definitie

19 definiții pentru aspic

aspíc1 sm [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~ici / E: cf ger Spick] Levănțică.
aspíc2 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: fr aspic] Substanță gelatinoasă obținută din suc de oase și came, folosită ca garnitură la unele mâncăruri reci Cf piftie.
ASPÍC, (2) aspicuri, s. n. 1. Substanță gelatinoasă obținută din suc de oase și de carne, folosită la unele mâncăruri (ca garnitură). 2. Sortiment de aspic (1). – Din fr. aspic.
ASPÍC, aspicuri, s. n. Substanță gelatinoasă obținută din suc de oase și de carne, folosită la unele mâncăruri (ca garnitură). – Din fr. aspic.
ASPÍC s. n. Substanță gelatinoasă obținută din suc de oase și de carne și folosită pentru prepararea unor feluri de mîncare. V. piftie, răcituri. Ouă în aspic.
ASPÍC1 s. m. (Reg.) Levănțică.
ASPÍC2 s. n. Substanță gelatinoasă obținută din suc de oase și de carne și folosită la unele mâncăruri (ca garnitură). – Fr. aspic.
aspíc s. n., (sorturi) pl. aspícuri
aspíc s. n., pl. aspícuri
ASPÍC s. gelatină. (Curcan în ~.)
ASPÍC s. v. levănțică.
ASPÍC s.n. Substanță gelatinoasă pregătită din zeamă de carne și de oase, folosită pentru prepararea unor mâncăruri; gelatină, piftie. [Pl. -curi. / < fr. aspic].
ASPÍC s. n. substanță gelatinoasă din zeamă de carne și oase, pentru prepararea unor mâncăruri. (< fr. aspic)
aspíc (aspícuri), s. n. – Garnitură de gelatină, pentru răcituri sau alte mîncăruri. Fr. aspic (Lacea, Dacor., V, 395).
aspíc (-ce), s. n. – Levănțică (Lavandula spica). Fr. aspic. Tiktin și DAR îl derivă direct din germ. Spik; care, ca și fr., este numele științifico-comercial al acestei plante, lat. spica.
ASPÍC n. Produs alimentar preparat din carne, oase și cartilaje, fierte timp îndelungat în zeamă, care, după răcire, se încheagă, devenind gelatinos. Mușchi în ~. /<fr. aspic
aspic m. Bot. Tr. V. levant. [Nemț. SPIK].
*aspíc n. (fr. aspic). Răciturĭ din zeamă de carne saŭ pește care se pun pe lîngă mezelurĭ.
aspic s. v. LEVĂNȚICĂ.

aspic dex

Intrare: aspic
aspic substantiv neutru