asistență definitie

16 definiții pentru asistență

asisténță sf [At: NEGRUZZI, S. I, 341 / Pl: ~țe / E: fr assistance] 1 (Csc) Persoanele care asistă la o conferință, la un spectacol etc. Si: public. 2 (Csc) Asistare (1) la ceva. 3 Sprijin (medical, material etc.). 4 (Îs) ~ socială Sistem de ajutorare materială a celor inapți de muncă și fără mijloacele necesare traiului. 5 (Îs) ~ mutuală înțelegere politico-militară între două sau mai multe state privind apărarea comună.
ASISTÉNȚĂ s. f. 1. Totalitatea persoanelor care asistă la ceva (în special la o conferință sau la un spectacol). ♦ Prezență (într-un anumit loc). 2. Sprijin, ajutor (medical, material etc.). ◊ Asistență socială = sprijinire materială a persoanelor care nu sunt apte de muncă și nu beneficiază de drepturile conferite în cadrul asigurărilor sociale. Asistență medicală = îngrijire a bolnavilor de către un personal calificat. Asistență maritimă = ajutor dat unei nave în pericol de către o altă navă. Asistență juridică = sprijin dat unei persoane pentru a-și susține drepturile în fața justiției. Asistență mutuală = înțelegere politico-militară între două sau mai multe state pentru apărarea comună împotriva unui atac armat. – Din fr. assistance.
ASISTÉNȚĂ s. f. 1. Totalitatea persoanelor care asistă la ceva (în special la o conferință sau la un spectacol). 2. Sprijin, ajutor (medical, material etc.) ◊ Asistență socială = sistem de ajutorare materială a persoanelor care nu sunt apte de muncă și nu dispun de mijloacele necesare traiului. Asistență mutuală = înțelegere politico-militară între două sau mai multe state pentru apărarea comună împotriva unui atac armat. – Din fr. assistance.
ASISTÉNȚĂ s. f. Faptul de a asista. 1. Prezență (într-un loc). Ieri după amiazăzi a avut loc înmormîntarea... în asistența unui public puțin numeros. EMINESCU, N. 136. ♦ (Concretizat, cu sens colectiv) Persoane care asistă, care sînt de față (la ceva). Întreaga asistență s-a ridicat în picioare. 2. Sprijin, ajutor. Regimul nostru de democrație populară, atît prin asistența medicală gratuită cît și prin îngrijirea specială din casele sanatoriale, dovedește grija mare față de om, față de constructorul vieții noi. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 11-12, 10. ◊ Asistență socială = serviciu de ajutorare materială a celor deveniți inapți pentru muncă. În bugetul Republicii Populare Romîne sînt prevăzute alocații speciale pentru asistența socială. ▭ Asistență mutuală v. mutual.
ASISTÉNȚĂ s. f. 1. Persoane care asistă la ceva. 2. Sprijin, ajutor. – După fr. assistance.
asisténță s. f., g.-d. art. asisténței
asisténță s. f., g.-d. art. asisténței
ASISTÉNȚĂ s. 1. participanți (pl.). (~ la un congres.) 2. ascultători (pl.), auditoriu, public. (Onorată ~!) 3. v. ajutor.
ASISTÉNȚĂ s. v. prezență.
ASISTÉNȚĂ s.f. 1. Prezența (într-un anumit loc). ♦ Public, oameni care iau parte la ceva. 2. Sprijin, ajutor. ◊ Asistență juridică = ajutor competent, de specialitate dat unei persoane pentru a-și susține drepturile în fața justiției; asistență socială = sprijinire materială a unei persoane inapte de muncă, făcută de stat sau de o altă organizație socială. [Cf. fr. assistance, germ. Assistenz].
ASISTÉNȚĂ s. f. 1. asistare. ◊ public care ia parte la o conferință, la un spectacol etc. 2. sprijin, ajutor (medical, material etc.). ♦ ~ juridică = ajutor competent, de specialitate, dat unei persoane pentru a-și susține drepturile în fața justiției. ~ socială = sprijinire materială a unei persoane inapte de muncă. ◊ cooperare materială sau morală în viața internațională. (< fr. assistance)
ASISTÉNȚĂ ~e f. 1) Totalitate a persoanelor care asistă la o activitate (conferință, spectacol etc.); auditoriu. Întreaga ~ a aplaudat. 2) Ajutor, sprijin acordat cuiva. ~ medicală. ◊ ~ juridică activitate pe care o desfășoară apărătorul în exercitarea obligațiilor sale. /<fr. assistance, germ. Assistenz
asistență f. 1. reunire de persoane; 2. ajutor: asistență publică, totalul așezămintelor de binefacere (spitale, ospiciuri, aziluri, etc.).
*asisténță f., pl. e (fr. assistance. V. con- și sub-sistență). Prezență. Reuniune, adunare, auditoriŭ: discursu plăcu asistențeĭ. Ajutor: eștĭ dator asistență nenorociților. Asistența publică, apărarea gratuită a săracilor care nu pot plăti avocatu.
asistență s. v. PREZENȚĂ.
ASISTENȚĂ s. 1. participanți (pl.). (~ la un congres.) 2. ascultători (pl.), auditoriu, public. (Onorată ~!) 3. ajutor, ocrotire, protecție, sprijin, (livr.) recurs, (înv, și pop.) ajutorință, (înv. și reg.) ajutorie, sprijoană, (înv.) sprijineală, (turcism înv.) iamac. (S-a bucurat de întreaga lui ~.)

asistență dex

Intrare: asistență
asistență