Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru asincron

asincrón, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr asynchrone] (D. mașini electrice sau modul lor de funcționare) Care are turația motorului diferită de câmpul magnetic al statorului.
ASINCRÓN, -Ă, asincroni, -e, adj. (Despre mașini electrice sau despre modul lor de funcționare) Care are turația motorului diferită de a câmpului magnetic al statorului. – Din fr. asynchrone.
ASINCRÓN, -Ă, asincroni, -e, adj. (Despre mașini electrice sau despre modul lor de funcționare) Care are turația motorului diferită de a câmpului magnetic al statorului. – Din fr. asynchrone.
asincrón adj. m., pl. asincróni; f. asincrónă, pl. asincróne
asincrón adj. → sincron
ASINCRÓN adj. (TEHN.) asincronic. (Motor ~.)
ASINCRÓN, -Ă adj. Asincronic. ◊ Motor asincron = motor electric cu curent alternativ, a cărui viteză depinde de sarcina pe care o are. [< fr. asynchrone].
ASINCRÓN, -Ă, asincróni, -e, adj. ~ 2. (Inform.; despre un ordinator) La care fiecare operație este declanșată printr-un semnal provocat de terminarea operației precedente.
ASINCRÓN ~ă (~i, ~e) Care nu se face, nu se petrece în același timp. ◊ Motor ~ motor electric de curent alternativ, a cărui viteză depinde de sarcina pe care o are, iar nu de frecvența curentului. [Sil. -sin-cron] /<fr. asynchrone
asincrón, -ă adj. (Motor) a cărui viteză depinde de încărcătură și nu de frecvența curentului ◊ „Prin reproiectarea motoarelor asincrone pentru schelele petroliere, consumul specific de materie primă a fost redus pe fiecare bucată cu circa 20%.” Sc. 28 VII 63 p. 1; v. și gabaritic (din fr. asynchrone; FC II 40; LTR; DEX, DN3)

asincron definitie

asincron dex

Intrare: asincron
asincron