asimptótă sf [At: DN3 / Pl: ~te / E: fr asymptote] (Mat) Dreaptă de care se apropie o curbă și pe care o atinge la infinit.

ASIMPTÓTĂ, asimptote, s. f. (Mat.) Figură geometrică (dreaptă, plan, con etc.) care tinde să se confunde cu una dintre ramurile infinite ale unei curbe sau suprafețe. – Din fr. asymptote.

ASIMPTÓTĂ, asimptote, s. f. (Mat.) Linie (dreaptă) de care se apropie o curbă, dar pe care nu o atinge niciodată la o distanță finită. – Din fr. asymptote.

ASIMPTÓTĂ, asimptote, s. f. (Geom.) Linie de care se apropie o curbă, dar pe care nu o atinge niciodată la o distanță finită.

ASIMPTÓTĂ, asimptote, s. f. Linie (dreaptă) de care se apropie o curbă, dar pe care nu o atinge niciodată la o distanță finită. – Fr. asymptote (< gr.).

!asimptótă (-simp-to-) s. f., g.-d. art. asimptótei; pl. asimptóte

asimptótă s. f. (sil. -simp-), pl. asimptóte

ASIMPTÓTĂ s.f. Dreaptă de care se apropie o curbă, dar pe care nu o atinge decât la infinit. [< fr. asymptote, cf. gr. asymptotos].

ASIMPTÓTĂ s. f. dreaptă față de care se apropie o curbă, fără însă a o atinge niciodată. (< fr. asymptote)

ASIMPTÓTĂ ~e f. mat. Dreaptă de care se apropie o curbă, fără a o atinge în spațiul finit. /<fr. asymptote

*asimptótă f., pl. e (vgr. asýmptotos, care nu coincide, d. a 6 și sympípto, coincid. V. simptomă). Geom. Linie dreapta care se apropie constant de o curbă fără s’o poată ajunge vre-odată. V. limită.