asimilație definitie

15 definiții pentru asimilație

asimilație sf [At: DA ms / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr assimilation, lat assimilatio, -onis] 1 Fază a metabolismului în care materiile nutritive introduse în organism sunt transformate în substanțe proprii acestuia Si: asimilare (1). 2 (Îs) ~ clorofiliană Proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizează cu ajutorul luminii absorbite de clorofilă substanțele organice din bioxidul de carbon și din apă și eliberează oxigen. 3-7 Asimilare (2, 5-8).
ASIMILÁȚIE, asimilații, s. f. 1. (Fiziol.) Fază a metabolismului în care materiile nutritive introduse în organism sunt transformate în substanțe proprii acestuia. 2. (În sintagma) Asimilație clorofiliană = proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizează (cu ajutorul luminii absorbite de clorofilă) substanțele organice din bioxidul de carbon și din apă și eliberează oxigen. 3. (Fon.) Modificare a unui sunet sub influența altuia, aflat în apropiere. – Din fr. assimilation, lat. assimilatio, -onis.
ASIMILÁȚIE, asimilații, s. f. 1. (Fiziol.) Fază a metabolismului în care materiile nutritive introduse în organism sunt transformate În substanțe proprii acestuia. 2. (În sintagma) Asimilație clorofiliană = proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizează (cu ajutorul luminii absorbite de clorofilă) substanțele organice din bioxidul de carbon și din apă și eliberează oxigen. 3. (Fon.) Modificare a unui sunet sub influența altuia, aflat în apropiere. – Din fr. assimilation, lat. assimilatio, -onis.
ASIMILÁȚIE, asimilații s. f. Absorbție și prelucrare a substanțelor nutritive într-un organism animal sau vegetal. Asimilația și dezasimilația sînt două aspecte ale unuia și aceluiași proces, procesul schimbului de substanțe și energie în organism. ANATOMIA 226. ◊ Asimilație clorofiliană v. clorofilian. – Pronunțat: -ți-e.
ASIMILÁȚIE, asimilații, s. f. 1. Absorbție și integrare a substanțelor nutritive într-un organism. 2. (Fon.) Transformarea unui sunet sub influența altui sunet aflat în apropiere. – Fr. assimilation (lat. lit. assimilatio, -onis).
asimiláție (-ți-e) s. f., art. asimiláția (-ți-a), g.-d. art. asimiláției; pl. asimiláții, art. asimiláțiile (-ți-i-)
asimiláție s. f. (sil. -ți-e), art. asimiláția (sil. -ți-a), g.-d. art. asimiláției; pl. asimiláții, art. asimiláțiile (sil. -ți-i-)
ASIMILÁȚIE s. 1. v. asimilare. 2. (FON.) asimilare. (~ consonantică.) 3. (FIZIOL.) anabolism. (~ este o fază a metabolismului.) 4. (BOT.) asimilație clorofiliană v. fotosinteză.
ASIMILÁȚIE s.f. 1. Asimilare. 2. Anabolism. 3. Transformare a unui sunet sub influența altui sunet apropiat. [Gen. -iei. / cf. fr. assimilation, lat. assimilatio].
ASIMILÁȚIE s. f. 1. asimilare. 2. totalitatea proceselor metabolice de sinteză care au loc în organismele vii; anabolism. (< fr. assimilation, lat. assimilatio)
ASIMILÁȚIE ~i f. 1) fiziol. Proces metabolic în cursul căruia substanțele nutritive digerate sunt transformate în substanțe proprii organismului. 2) lingv. Modificare a unui sunet sub influența altui sunet din apropiere. [G.-D. asimilației] /<lat. assimilatio,~onis, fr. assimilation
asimilați(un)e f. 1. fapta de a (se) asimila; 2. Gram. reducere la sunete identice: cărturar = cărtular; 3. actul fiziologic prin care ființele organizate transformă alimentele în propria lor ființă.
*asimilațiúne f. (lat. assimilátio, -ónis. V. asămănăcĭune). Acțiunea de a asimila. – Și -áție și -áre.
ASIMILAȚIE s. 1. asimilare, însușire, învățare. (~ întregii materii.) 2. (FON.) asimilare. (~ consonantică.) 3. (FIZIOL.) anabolism. (~ este o fază a metabolismului.) 4. (BOT.) asimilație clorofiliană = fotosinteză.
ASIMILÁȚIE s. f. (cf. fr. assimilation, lat. assimilatio): v. asimiláre.

asimilație dex

Intrare: asimilație
asimilație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e