asimila definitie

15 definiții pentru asimila

asimilá [At: MAIORESCU, CR. I, 391 / Pzi: ~léz / E: fr assimiler, lat assimilare] 1 vt A transforma în propria substanță materiile nutritive introduse în organism. 2-3 vtr A (se) face asemănător ori de același rang cu altcineva sau altceva. 4-5 vtr A (se) integra în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.). 6-1 vtr A(-și) însuși temeinic cunoștințe. 8-9 vtr (Fon) A (se) transforma sub influența altui sunet aflat în apropiere. 10 vt A introduce în viața cotidiană sau în procesele de fabricație idei, produse, tehnologii etc. noi.
ASIMILÁ, asimilez, vb. I. 1. Tranz. (Fiziol.) A transforma materiile nutritive introduse în organism în substanțe proprii organismului. 2. Refl. și tranz. A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.). 3. Tranz. A considera egal, asemănător cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 5. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma sub influența altui sunet, aflat în apropiere. 6. Tranz. A introduce în procesul de fabricație produse noi, o tehnologie nouă etc. 7. Tranz. și refl. (Psih.) A (se) integra într-un set de stimuli cunoscuți anterior. – Din fr. assimiler, lat. assimilare.
ASIMILÁ, asimilez, vb. I. 1. Tranz. A transforma în propria substanță materiile nutritive introduse în organism. 2. Refl. și tranz. A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.) 3. Tranz. a considera egal, asemănător cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 5. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma sub influența altui sunet, aflat în apropiere. 6. Tranz. A introduce în procesul de fabricație produse noi, o tehnologie nouă etc. – Din fr. assimiler, lat. assimilare.
ASIMILÁ, asimilez, vb. I. Tranz. 1. A transforma în propria sa substanță materiile nutritive introduse în organism. Organismul asimilează alimentele. ▭ Asimilînd o oarecare cantitate de substanțe, celulele primesc o dată cu ele, rezerve care se închid în ele, ca o energie înmagazinată (potențială). ANATOMIA 224. 2. (Subiectul și complementul indică un grup social sau național) A absorbi, a face asemănător cu sine prin suprimarea trăsăturilor caracteristice (limbă, obiceiuri etc.). 3. (Cu privire la cunoștințe, idei etc.) A-și însuși, a-și apropria, a dobîndi. La matematici... învățasem... fără să asimilez nimic. GALACTION, O. I 15. 4. (Cu privire la persoane) A considera la fel, asemănător, egal (în drepturi) cu altă persoană. 5. (Fon.; despre sunete) A face asemănător sau identic cu sine însuși alt sunet aflat în apropiere. Cuvîntul «cunună» provine din «curună»; sunetul «n» din silaba a treia a asimilat sunetul «r» din a doua silabă. ◊ Refl. pas. «R» s-a asimilat cu «n».
ASIMILÁ, asimilez, vb. I. Tranz. 1. A transforma în propria sa substanță materiile nutritive introduse în organism. 2. (Subiectul și complementul indică un grup social sau național) A face asemănător cu sine prin ștergerea trăsăturilor caracteristice (limbă, obiceiuri etc.); a absorbi. 3. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 4. A considera egal, asemănător cu altă persoană. 5. (Fon.) A transforma un sunet sub influența altui sunet aflat în apropiere. – Fr. assimiler (lat. lit. assimilare).
asimilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asimileáză
asimilá vb., ind. prez. 1 sg. asimiléz, 3 sg. și pl. asimileáză
ASIMILÁ vb. a dobândi, a-și însuși, a învăța. (A ~ noi cunoștințe.)
ASIMILÁ vb. I. 1. A transforma în propria sa substanță materiile hrănitoare absorbite de organism. 2. A face asemănător, a se prezenta ca asemănător. ♦ A face asemănător cu sine (o naționalitate, un popor) prin ștergerea trăsăturilor caracteristice (limbă, obiceiuri etc.). 3. A dobândi, a învăța, a-și însuși (idei, cunoștințe etc.). 4. (Fon.) A transforma un sunet prin influența unui alt sunet din apropiere. [< fr. assimiler, cf. it., lat. assimilare < lat. ad – la, similis – asemănător].
ASIMILÁ vb. I. tr. 1. a transforma în substanță proprie materiile nutritive absorbite de organism. 2. a face asemănător. 3. a considera egal, similar cu altă persoană. 4. a-și însuși cunoștințe, idei etc. 5. a introduce în procesele de fabricație produse sau materiale noi, o tehnologie nouă etc. II. tr., refl. 1. a integra, a face să se integreze în alt grup social sau național. 2. (fon.) a (se) transforma sub influența unui alt sunet din apropiere. (< fr. assimiler, lat. assimilare)
A ASIMILÁ ~éz tranz. 1) (substanțe nutritive) A transforma în materie proprie. 2) (cunoștințe) A dobândi prin învățătură; a însuși. 3) (produse, tehnologii noi etc.) A introduce în procesul de fabricație. 5) A face să se asimileze. /<fr. assimiler, lat. assimilare
A SE ASIMILÁ mă ~éz intranz. 1) (despre grupuri naționale sau sociale) A se integra în alt grup național sau social, pierzând trăsăturile proprii. 2) (despre sunet) A deveni asemănător cu altul, modificându-și proprietățile fonetice. /<fr. assimiler, lat. assimilare
asimilà v. 1. a face asemenea; 2. a transforma alimentele în propria substanță a ființei; 3. fig. a se încorpora, a se identifica (despre elemente etnice diferite).
*asimiléz v. tr. (lat. assímilo, -áre, d. assimilis, asemenea). Fac asemenea, egalez, identific. Compar, asemăn. Prefac alimentele în propria substanță a ființeĭ. Fig. Desnaționalizez.
ASIMILA vb. a-și însuși, a învăța. (A ~ întreaga materie.)

asimila dex

Intrare: asimila
asimila verb grupa I conjugarea a II-a