Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru asimila

asimil├í [At: MAIORESCU, CR. I, 391 / Pzi: ~l├ęz / E: fr assimiler, lat assimilare] 1 vt A transforma ├«n propria substan╚Ť─â materiile nutritive introduse ├«n organism. 2-3 vtr A (se) face asem─ân─âtor ori de acela╚Öi rang cu altcineva sau altceva. 4-5 vtr A (se) integra ├«n alt grup social sau na╚Ťional prin pierderea tr─âs─âturilor caracteristice proprii (limb─â, obiceiuri etc.). 6-1 vtr A(-╚Öi) ├«nsu╚Öi temeinic cuno╚Ötin╚Ťe. 8-9 vtr (Fon) A (se) transforma sub influen╚Ťa altui sunet aflat ├«n apropiere. 10 vt A introduce ├«n via╚Ťa cotidian─â sau ├«n procesele de fabrica╚Ťie idei, produse, tehnologii etc. noi.
ASIMIL├ü, asimilez, vb. I. 1. Tranz. (Fiziol.) A transforma materiile nutritive introduse ├«n organism ├«n substan╚Ťe proprii organismului. 2. Refl. ╚Öi tranz. A se integra sau a face s─â se integreze ├«n alt grup social sau na╚Ťional prin pierderea tr─âs─âturilor caracteristice proprii (limb─â, obiceiuri etc.). 3. Tranz. A considera egal, asem─ân─âtor cu alt─â fiin╚Ť─â, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-╚Öi ├«nsu╚Öi cuno╚Ötin╚Ťe, idei etc. 5. Tranz. ╚Öi refl. (Fon.) A (se) transforma sub influen╚Ťa altui sunet, aflat ├«n apropiere. 6. Tranz. A introduce ├«n procesul de fabrica╚Ťie produse noi, o tehnologie nou─â etc. 7. Tranz. ╚Öi refl. (Psih.) A (se) integra ├«ntr-un set de stimuli cunoscu╚Ťi anterior. ÔÇô Din fr. assimiler, lat. assimilare.
ASIMIL├ü, asimilez, vb. I. 1. Tranz. A transforma ├«n propria substan╚Ť─â materiile nutritive introduse ├«n organism. 2. Refl. ╚Öi tranz. A se integra sau a face s─â se integreze ├«n alt grup social sau na╚Ťional prin pierderea tr─âs─âturilor caracteristice proprii (limb─â, obiceiuri etc.) 3. Tranz. a considera egal, asem─ân─âtor cu alt─â fiin╚Ť─â, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-╚Öi ├«nsu╚Öi cuno╚Ötin╚Ťe, idei etc. 5. Tranz. ╚Öi refl. (Fon.) A (se) transforma sub influen╚Ťa altui sunet, aflat ├«n apropiere. 6. Tranz. A introduce ├«n procesul de fabrica╚Ťie produse noi, o tehnologie nou─â etc. ÔÇô Din fr. assimiler, lat. assimilare.
ASIMIL├ü, asimilez, vb. I. Tranz. 1. A transforma ├«n propria sa substan╚Ť─â materiile nutritive introduse ├«n organism. Organismul asimileaz─â alimentele. Ôľş Asimil├«nd o oarecare cantitate de substan╚Ťe, celulele primesc o dat─â cu ele, rezerve care se ├«nchid ├«n ele, ca o energie ├«nmagazinat─â (poten╚Ťial─â). ANATOMIA 224. 2. (Subiectul ╚Öi complementul indic─â un grup social sau na╚Ťional) A absorbi, a face asem─ân─âtor cu sine prin suprimarea tr─âs─âturilor caracteristice (limb─â, obiceiuri etc.). 3. (Cu privire la cuno╚Ötin╚Ťe, idei etc.) A-╚Öi ├«nsu╚Öi, a-╚Öi apropria, a dob├«ndi. La matematici... ├«nv─â╚Ťasem... f─âr─â s─â asimilez nimic. GALACTION, O. I 15. 4. (Cu privire la persoane) A considera la fel, asem─ân─âtor, egal (├«n drepturi) cu alt─â persoan─â. 5. (Fon.; despre sunete) A face asem─ân─âtor sau identic cu sine ├«nsu╚Öi alt sunet aflat ├«n apropiere. Cuv├«ntul ┬źcunun─â┬╗ provine din ┬źcurun─â┬╗; sunetul ┬źn┬╗ din silaba a treia a asimilat sunetul ┬źr┬╗ din a doua silab─â. ÔŚŐ Refl. pas. ┬źR┬╗ s-a asimilat cu ┬źn┬╗.
ASIMIL├ü, asimilez, vb. I. Tranz. 1. A transforma ├«n propria sa substan╚Ť─â materiile nutritive introduse ├«n organism. 2. (Subiectul ╚Öi complementul indic─â un grup social sau na╚Ťional) A face asem─ân─âtor cu sine prin ╚Ötergerea tr─âs─âturilor caracteristice (limb─â, obiceiuri etc.); a absorbi. 3. A-╚Öi ├«nsu╚Öi cuno╚Ötin╚Ťe, idei etc. 4. A considera egal, asem─ân─âtor cu alt─â persoan─â. 5. (Fon.) A transforma un sunet sub influen╚Ťa altui sunet aflat ├«n apropiere. ÔÇô Fr. assimiler (lat. lit. assimilare).
asimilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asimileáză
asimil├í vb., ind. prez. 1 sg. asimil├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. asimile├íz─â
ASIMIL├ü vb. a dob├óndi, a-╚Öi ├«nsu╚Öi, a ├«nv─â╚Ťa. (A ~ noi cuno╚Ötin╚Ťe.)
ASIMIL├ü vb. I. 1. A transforma ├«n propria sa substan╚Ť─â materiile hr─ânitoare absorbite de organism. 2. A face asem─ân─âtor, a se prezenta ca asem─ân─âtor. ÔÖŽ A face asem─ân─âtor cu sine (o na╚Ťionalitate, un popor) prin ╚Ötergerea tr─âs─âturilor caracteristice (limb─â, obiceiuri etc.). 3. A dob├óndi, a ├«nv─â╚Ťa, a-╚Öi ├«nsu╚Öi (idei, cuno╚Ötin╚Ťe etc.). 4. (Fon.) A transforma un sunet prin influen╚Ťa unui alt sunet din apropiere. [< fr. assimiler, cf. it., lat. assimilare < lat. ad ÔÇô la, similis ÔÇô asem─ân─âtor].
ASIMIL├ü vb. I. tr. 1. a transforma ├«n substan╚Ť─â proprie materiile nutritive absorbite de organism. 2. a face asem─ân─âtor. 3. a considera egal, similar cu alt─â persoan─â. 4. a-╚Öi ├«nsu╚Öi cuno╚Ötin╚Ťe, idei etc. 5. a introduce ├«n procesele de fabrica╚Ťie produse sau materiale noi, o tehnologie nou─â etc. II. tr., refl. 1. a integra, a face s─â se integreze ├«n alt grup social sau na╚Ťional. 2. (fon.) a (se) transforma sub influen╚Ťa unui alt sunet din apropiere. (< fr. assimiler, lat. assimilare)
A ASIMIL├ü ~├ęz tranz. 1) (substan╚Ťe nutritive) A transforma ├«n materie proprie. 2) (cuno╚Ötin╚Ťe) A dob├óndi prin ├«nv─â╚Ť─âtur─â; a ├«nsu╚Öi. 3) (produse, tehnologii noi etc.) A introduce ├«n procesul de fabrica╚Ťie. 5) A face s─â se asimileze. /<fr. assimiler, lat. assimilare
A SE ASIMIL├ü m─â ~├ęz intranz. 1) (despre grupuri na╚Ťionale sau sociale) A se integra ├«n alt grup na╚Ťional sau social, pierz├ónd tr─âs─âturile proprii. 2) (despre sunet) A deveni asem─ân─âtor cu altul, modific├óndu-╚Öi propriet─â╚Ťile fonetice. /<fr. assimiler, lat. assimilare
asimil├á v. 1. a face asemenea; 2. a transforma alimentele ├«n propria substan╚Ť─â a fiin╚Ťei; 3. fig. a se ├«ncorpora, a se identifica (despre elemente etnice diferite).
*asimil├ęz v. tr. (lat. ass├şmilo, -├íre, d. assimilis, asemenea). Fac asemenea, egalez, identific. Compar, asem─ân. Prefac alimentele ├«n propria substan╚Ť─â a fiin╚Ťe─ş. Fig. Desna╚Ťionalizez.
ASIMILA vb. a-╚Öi ├«nsu╚Öi, a ├«nv─â╚Ťa. (A ~ ├«ntreaga materie.)

Asimila dex online | sinonim

Asimila definitie

Intrare: asimila
asimila verb grupa I conjugarea a II-a