asigura definitie

16 definiții pentru asigura

asigurá [At: ȘINCAI, HR. II, 15 / V: (înv) asecu- / Pzi: asigur, (înv) -réz / E: a3 + sigur cf fr assurer] 1 vt A face ca înfăptuirea unui lucru să fie sigură, durabilă. 2-3 vtr A încheia un contract de asigurare (3) a vieții, a unui bun. 4 vr (Îuz; îe) A se ~ la „Dacia” A căpăta o notă rea și a i se schimba dramatic situația școlară. 5 vr A-și lua toate măsurile de precauție pentru a se pune în siguranță. 6 vr A se îngriji să aibă cele necesare traiului. 7 vt (Teh) A fixa elementele asamblate ale unui sistem tehnic pentru a nu se deplasa. 8 vt A da cuiva garanții asupra unui lucru Si: a garanta, a încredința.
ASIGURÁ, asigur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. ♦ Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A3 + sigur (după fr. assurer).
ASIGURÁ, asígur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. ♦ Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A3- + sigur (după fr. assurer).
ASIGURÁ, asígur, vb. I. Tranz. 1. A constitui (în condiții determinate, grație calităților pe care le posedă sau activității pe care o desfășoară) o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură, a pregăti în mod sigur, durabil; a garanta. Făurirea și întărirea statului de democrație populară, prietenia și alianța cu marea Uniune Sovietică, sprijinul și ajutorul ei dezinteresat și frățesc asigură independența, suveranitatea de stat, dezvoltarea și înflorirea Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 6. Oamenilor muncii, cetățeni ai Republicii Populare Romîne, fără deosebire de naționalitate sau rasă, le este asigurată deplina egalitate de drepturi în toate domeniile vieții economice, politice și culturale. CONST. R.P.R. 38. Se cuvine ca vînătorul... să dea nevinovaților săi adversari un răgaz ce în curînd îi va asigura tot lui o spornică și mai dăinuitoare izbîndă. ODOBESCU, S. III 38. 2. A încredința pe cineva despre un lucru. M-a asigurat vărul Iancu... că se pregătește un proiect de biruri. ALECSANDRI, T. I 304. 3. A încheia un contract de asigurare a unui bun. Asigur casa împotriva incendiului. ◊ Refl. (Obiectul asigurării este viața) M-am asigurat la «Asigurările de stat». – Prez. ind. și: (învechit) asigurez (NEGRUZZI, S. III 184, ALEXANDRESCU, M. 211).
ASIGURÁ, asígur, vb. I. 1. Tranz. A constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. și refl. A (se) încredința. M-a asigurat vărul meu Iancu... că se pregătește un proiect de biruri (ALECSANDRI). 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. – Din a3- + sigur (după fr. assurer).
asigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 asígură
asigurá vb., ind. prez. 1 sg. asígur, 3 sg. și pl. asígură
ASIGURÁ vb. 1. (EC.) (înv.) a (se) asiguripsi, a (se) siguripsi. (Se ~ împotriva accidentelor.) 2. v. garanta. 3. a încredința, (înv.) a adeveri, a încrede, a sigura. (A ~ pe cineva de ceva.) 4. v. susține. 5. v. convinge.
RATĂ DE ASIGURÁRE s. v. primă de asigurare.
ASIGURÁ vb. I. tr. A da o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ceva sigur; a garanta. ♦ tr., refl. A (se) încredința. [P.i. asígur. / < sigur, după it. assicurare, fr. assurer].
ASIGURÁ vb. I. tr. a da o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ceva sigur; a garanta. II. tr., refl. 1. a(-și) lua măsuri de siguranță, a (se) încredința. 2. a încheia un contract pentru ocrotire materială în caz de boală, de calamități, accidente etc. (după fr. assurer)
A ASIGURÁ asígur tranz. 1) A adeveri printr-o garanție; a garanta. ~ pacea în țară. ~ funcționarea neîntreruptă a uzinei. 2) A ajunge să fie sigur; a căpăta siguranță; a încredința. 3) A face să se asigure. 4) (elemente ale unui sistem tehnic) A pune într-o poziție fixă; a face să nu se desfacă sau să nu se deplaseze. /a + sigur
A SE ASIGURÁ mă asígur intranz. 1) A încheia un contract de asigurare. 2) A lua măsurile necesare de precauție. /a + sigur
asigura v. 1. a încredința; 2. a face un contract cu o societate de asigurare; 3. a se convinge.
*asígur, a v. tr. (d. sigur, după fr. assurer). Încredințez: te asigur de acest fapt. Fac contract cu o societate de asigurare: a asigura o casă. V. refl. Mă conving. Mă întăresc (ca să nu port grija): m’am asigurat din spre dușmanĭ. Fac contract p. mine cu o societate de asigurare: m’am asigurat pe suma cutare. V. siguripsesc.
ASIGURA vb.1. (EC.) (înv.) a (se) asiguripsi, a (se) siguripsi. (Se ~ împotriva accidentelor.) 2. a garanta, (înv.) a siguripsi. (Le ~ libertatea.) 3. a încredința, (înv.) a adeveri, a încrede, a sigura. (A ~ pe cineva de ceva.) 4. a (se) convinge, a (se) încredința, (înv.) a (se) pliroforisi, a (se) siguripsi. (Voia să se ~ cu ochii lui.)

asigura dex

Intrare: asigura
asigura verb grupa I conjugarea I