asigurător, ~oare [At: HAMANGIU, C. C. 429 / V: (înv) -rator, -ratoriu / Pl: ~i, ~oare / E: asigura + -ător] 1 a Care asigură (1) ceva sau pe cineva. 2 smf Persoana sau societatea care garantează asiguratului (4) îndeplinirea contractului de asigurare. 3 a (Îs) Sechestru ~ Sechestru ordonat de justiție pentru garantarea intereselor și a drepturilor părților împricinate.

ASIGURĂTOR, -OÁRE, asigurători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție etc.) care asigură (3). ◊ Sechestru asigurător = sechestru ordonat de justiție pentru garantarea intereselor și a drepturilor părților împricinate. – Asigura + suf. -ător.

ASIGURĂTÓR, -OÁRE, asigurători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție etc.) care asigură (3). ◊ Sechestru asigurător = sechestru ordonat de justiție pentru garantarea intereselor și a drepturilor părților împricinate. – Asigura + suf. -ător.

ASIGURĂTÓR, -0ÁRE, asigurători, -oare, adj. Care asigură. ◊ Sechestru asigurător = sechestru ordonat de justiție pentru garantarea intereselor și drepturilor părților împricinate.

ASIGURĂTÓR, -OÁRE, asigurători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care asigură. ◊ Sechestru asigurător = sechestru ordonat de justiție pentru garantarea intereselor și drepturilor părților împricinate. – Din asigura + suf. -(ă)tor.

asigurătór adj. m., s. m., pl. asigurătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asigurătoáre

asigurătór adj. m., s. m., pl. asigurătóri f. sg. și pl. asigurătoáre

ASIGURĂTÓR adj. (EC.) (înv.) siguripsitor. (Societate ~oare.)

ASIGURĂTÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (persoană, instituție) care face asigurări de persoane. (< asigura + -tor)

ASIGURĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre persoane sau despre instituții) Care face asigurări. /a (se) asigura + suf. ~ător

ASIGURĂTOR adj. (EC.) (înv.) siguripsitor. (Societate ~.)