asfalt definitie

15 definiții pentru asfalt

asfált sn [At: VLAHUȚĂ, ap. CADE / Pl: ~uri / E: fr asphalte] 1 Rocă sedimentară, brună-neagră, formată prin bituminizarea unor substanțe organice sau prin oxidarea și polimerizarea petrolului. 2 Amestec de bitum cu materiale minerale folosite la pavarea drumurilor. 3-4 (Imp) Drum sau loc asfaltat.
ASFÁLT, (3) asfalturi, s. n. 1. Rocă sedimentară, brună-neagră, formată prin bituminizarea unor substanțe organice sau prin oxidarea și polimerizarea petrolului. 2. Amestec de bitum cu materiale minerale, întrebuințat mai ales la pavarea drumurilor. ♦ Drum, loc asfaltat. 3. Tip de asfalt (2). – Din fr. asphalte.
ASFÁLT, asfalturi, s. n. 1. Rocă sedimentară, brună-neagră, formată prin bituminizarea unor substanțe organice sau prin oxidarea și polimerizarea petrolului. 2. Amestec de bitum cu materiale minerale, întrebuințat mai ales la pavarea drumurilor. ♦ Drum, loc asfaltat. – Din fr. asphalte.
ASFÁLT, asfalturi, s. n. Amestec natural sau artificial de bitum cu materiale minerale, întrebuințat în industrie și la pavarea drumurilor. V. bitum, smoală, pavaj. Bedros se uita... la asfaltul luciu, negru, cu firișoare de aur în lumina farurilor. DUMITRIU, N. 269. Mîna ta bună, puternică, Zilnica ta muncă ți-o știu, Și pasul pe-asfaltul orașului, Și tihna din ceasul tîrziu. CASSIAN, H. 20. [Lucrătorii] se servesc de aparate electrice, ca cele de spart asfaltul străzilor. SAHIA, U.R.S.S. 15. Ca niște ritmice ciocane Răsună pașii pe asfalt. TOPÎRCEANU, B. 66.
ASFÁLT, asfalturi, s. n. Amestec de bitum cu materiale minerale, întrebuințat mai ales la pavarea drumurilor. – Fr. asphalte.
!asfált s. n., (sorturi) pl. asfálturi
asfált s. n., pl. asfálturi
ASFÁLT s.n. Amestec natural sau artificial de bitum cu alte materiale minerale, întrebuințat mai ales la pavarea drumurilor. [Pl. -turi. / < fr. asphalte, cf. lat. asphaltus, gr. asphaltos].
ASFÁLT s. n. 1. rocă sedimentară, solidă, neagră, dintr-un amestec de bitum cu alte materiale minerale, în special pentru asfaltarea drumurilor. 2. orice îmbrăcăminte rutieră pe bază de bitum. (< fr. asphalte, lat. asphaltus, gr. asphaltos)
ASFÁLT ~uri n. 1) Rocă sedimentară brună-neagră, constituită din hidrocarburi rășinoase și compuși ai sulfului și azotului. 2) Amestec de bitum cu materiale minerale, întrebuințat la acoperirea suprafeței drumurilor; îmbrăcăminte rutieră. /<fr. asphalte, lat. asphaltus
asfalt n. 1. un fel de smoală solidă cu care se aștern stradele; 2. trotoar cu asfalt.
*asfált n. (vgr. ásphalios, f., bitum). Un fel de smoală care, amestecată cu nisip, petriș și var, servește la pavat.
asfalt, (engl.= asphaltus, mineral pich) → bitumen.
a avea tocuri de asfalt expr. (iron.d. prostituate) a acosta clienții pe stradă
a se lipi ca asfaltul de flegmă / ca mucii de chiuvetă expr. (adol., vulg.) a urmări (pe cineva) cu insistență, a nu lăsa în pace (pe cineva).

asfalt dex

Intrare: asfalt
asfalt substantiv neutru