asérvi vt [At: DA / Pzi: -vesc / E: fr asservir] A supune un popor, un grup social, un individ unei clase dominante sau unor interese străine Si: a subjuga, a înrobi, (pop) a robi, (îvp) a șerbi.

ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante; a subjuga, a înrobi. – Din fr. asservir.

ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante. – Din fr. asservir.

ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la un individ, un popor, o țară) A supune unor interese străine, a aduce sub totală ascultare și dependență; a subjuga, a robi. Oportuniștii Internaționalei a Il-a, care jucau rolul de agenți ai imperialismului în mișcarea muncitorească, căutau să aservească mișcarea muncitorească intereselor burgheziei. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 35.

ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un popor, o țară unor interese străine; a subjuga, a înrobi. – Fr. asservir.

aserví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aservésc, imperf. 3 sg. aserveá; conj. prez. 3 să aserveáscă

aserví vb. → servi

ASERVÍ vb. v. subjuga.

A aservi ≠ a dezrobi, a elibera

ASERVÍ vb. IV. tr. A supune (un popor, o țară) unor interese străine, a subjuga, a înrobi. [P.i. -vesc. / < fr. asservir, cf. lat. asservire].

ASERVÍ vb. tr. a supune (un popor, o țară) unor interese sau puteri străine, a subjuga. (< fr. asservir)

A ASERVÍ ~ésc tranz. (popoare, țări etc.) A lua în stăpânire (prin putere armată); a aduce în stare de serv; a subjuga; a înrobi; a îngenunchea; a supune. /<fr. asservir

*aservésc v. tr. (fr. asservir, d. serf, serv. V. servesc). Robesc, subjug, reduc la o dependență extremă: Jidaniĭ vor să ne aservească finanțeĭ lor.

ASERVI vb. a înrobi, a robi, a subjuga, a supune, (fig.) a înfeuda, a îngenunchea. (~ un popor străin.)