asertiv definitie

7 definiții pentru asertiv

asertív, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr assertif] (Liv) Cu caracter de aserțiune Si: asertoric (1).
ASERTÍV, -Ă, asertivi, -e, adj. Cu caracter de aserțiune; asertoric. – Din fr. assertif.
ASERTÍV, -Ă, asertivi, -e, adj. (Livr.) Cu caracter de aserțiune; asertoric. – Din fr. assertif.
*asertív adj. m., pl. asertívi; f. asertívă, pl. asertíve
asertív adj. m., pl. asertívi; f. sg. asertívă, pl. asertíve
ASERTÍV, -Ă adj. asertoric; declarativ (3). (< fr. assertif, it. assertivo)
ASERTÍV, -Ă adj. (cf. fr. assertif): rar în sintagma propoziție asertivă (v. propoziție enunțiativă).

asertiv dex

Intrare: asertiv
asertiv adjectiv