asertív, ~ă a [At: DEX² / Pl: ~i, ~e / E: fr assertif] (Liv) Cu caracter de aserțiune Si: asertoric (1).

ASERTÍV, -Ă, asertivi, -e, adj. Cu caracter de aserțiune; asertoric. – Din fr. assertif.

ASERTÍV, -Ă, asertivi, -e, adj. (Livr.) Cu caracter de aserțiune; asertoric. – Din fr. assertif.

*asertív adj. m., pl. asertívi; f. asertívă, pl. asertíve

asertív adj. m., pl. asertívi; f. sg. asertívă, pl. asertíve

ASERTÍV, -Ă adj. asertoric; declarativ (3). (< fr. assertif, it. assertivo)

ASERTÍV, -Ă adj. (cf. fr. assertif): rar în sintagma propoziție asertivă (v. propoziție enunțiativă).