Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru aser╚Ťiune

aser╚Ťi├║ne sf [At: HASDEU, I. C. IX / Pl: ~ni / E: fr assertion] 1 (Fiz) Propozi╚Ťie care are valoare de adev─âr. 2 (Pgn) Afirma╚Ťie.
ASER╚ÜI├ÜNE, aser╚Ťiuni, s. f. (Log.) Enun╚Ť, afirmativ sau negativ, care este dat ca adev─ârat; p. gener. afirma╚Ťie. [Pr.: -╚Ťi-u-] ÔÇô Din fr. assertion, lat. assertio, -onis.
ASER╚ÜI├ÜNE, aser╚Ťiuni, s. f. (Fil.) Enun╚Ť care este dat ca adev─ârat; p. gener. afirma╚Ťie. [Pr.: -╚Ťi-u-] ÔÇô Din fr. assertion, lat. assertio, -onis.
ASER╚ÜI├ÜNE, aser╚Ťiuni, s. f. Afirma╚Ťie. Nu v─â voi oferi nici o aser╚Ťiune pe care s─â n-o justifice o not─â ├Än josul paginii. HASDEU, I. V. X. ÔÇô Pronun╚Ťat: -╚Ťi-u-.
ASER╚ÜI├ÜNE, aser╚Ťiuni, s. f. Afirma╚Ťie. [Pr.: -╚Ťi-u-] ÔÇô Fr. assertion (lat. lit. assertio, -onis).
aser╚Ťi├║ne (-╚Ťi-u-) s. f., g.-d. art. aser╚Ťi├║nii; pl. aser╚Ťi├║ni
aser╚Ťi├║ne s. f. (sil. -╚Ťi-u-), g.-d. art. aser╚Ťi├║nii; pl. aser╚Ťi├║ni
ASER╚ÜI├ÜNE s. v. afirma╚Ťie, cuv├ónt, declara╚Ťie, m─ârturisire, relatare, spus─â, vorb─â, zis─â.
ASER╚ÜI├ÜNE s.f. Afirma╚Ťie (care nu este ├«nso╚Ťit─â de o prob─â); judecat─â care exprim─â constatarea unei st─âri de fapt. [Pron. -╚Ťi-u-. / pl. -ni, gen. -nii. / cf. fr. assertion, it. asserzione, lat. assertio < asserere ÔÇô a afirma].
ASER╚ÜIUNE s. f. (log.) enun╚Ť, afirmativ sau negativ, dat ca adev─ârat; (p. ext.)
ASER╚ÜI├ÜNE ~i f. Propunere ├«naintat─â ╚Öi sus╚Ťinut─â de cineva ca fiind adev─ârat─â; afirma╚Ťie. [G.-D. aser╚Ťiunii; Sil. -╚Ťi-u-] /<lat. assertio, ~onis, germ. Assertion
aser╚Ťiune f. afirma╚Ťiune pozitiv─â.
*aser╚Ťi├║ne f. (lat. ass├ęrtio, -├│nis. V. in-ser╚Ťiune). Afirma╚Ťiune, lucru pe care-l sus╚Ťi─ş ca adev─ârat.
aser╚Ťiune s. v. AFIRMA╚ÜIE. CUV├ÄNT. DECLARA╚ÜIE. M─éRTURISIRE. RELATARE. SPUS─é. VORB─é. ZIS─é.

Aser╚Ťiune dex online | sinonim

Aser╚Ťiune definitie

Intrare: aser╚Ťiune
aser╚Ťiune substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-u-