Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru asemui

asemu├ş [At: ZILOT, CRON., ap. HEM 1852 / Pzi: -esc / E: a3 + seam─â + -ui] 1 vtr (Construit cu pp ÔÇ×cuÔÇŁ, rar cu dativul) A (se) asem─âna. 2 vt (├Änv) A compara. 4 vtr (Rar; construit cu pp ÔÇ×cuÔÇŁ, rar cu dativul) A fi la fel cu. 5 vt (├Änv; pex) A confunda.
ASEMU├Ź, asemuiesc, vb. IV. Tranz. ╚Öi refl. A (se) asem─âna. ÔÖŽ Tranz. A confunda. ÔÇô A3 + seam─â + suf. -ui.
ASEMU├Ź, asemuiesc, vb. IV. Tranz. ╚Öi refl. A (se) asem─âna. ÔÖŽ Tranz. A confunda. ÔÇô A3- + seam─â + suf. -ui.
ASEMU├Ź, asemuiesc, vb. IV. Tranz. (De obicei urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źcu┬╗ sau, mai rar, la dativ) 1. A stabili o asem─ânare, a asem─âna, a pune al─âturi, a compara. C├«nd ├«i auzisem int├«i numele, cu mare mirare ├«l asemuisem cu urma╚Öii lui Carol cel Mare. SADOVEANU, N. F. 154. De c├«te ori priveam la ea, Cu dor mi-aduc aminte Sfiala ce m─â cuprindea, Asemuind-o-n mintea mea Duminicii preasfinte. IOSIF, PATR. 10. [Poetul] nu afl─â, ├«n puternica sa ├«nchipuire, alte in agine mai potrivite spre a descrie pe acei nenoroci╚Ťi, dec├«t a-i asemui c├«nd cu ╚Öire lungi de melancolici cocori, c├«nd cu stoluri z─âp─âcite de grauri. ODOBESCU, S. III 34. ÔŚŐ Refl. pas. V├«n─âtorii proclam─â c─â nimic pre p─âm├«nt nu se poate asemui cu pl─âcerile v├«n─âtoriei. ODOBESCU, S. III 100. 2. A lua pe cineva drept altul (cu care seam─ân─â), a confunda. (Atestat ├«n forma semui) S-a uitat la dumneata de parc─â te-ar fi semuit... Da!... s─â ╚Ötii c─â te asemuie╚Öte... Se uit─â mereu! ARDELEANU, D. 132,. - Variant─â: semu├ş vb. IV.
ASEMU├Ź, asemuiesc, vb. IV. Tranz. A stabili o asem─ânare; a asem─âna, a compara. ÔÖŽ A lua pe cineva drept altul; a confunda. [Var.: semu├ş vb. IV] ÔÇô Din a3 + seam─â.
asemu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. asemui├ęsc, imperf. 3 sg. asemui├í; conj. prez. 3 s─â asemui├ísc─â
asemu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. asemui├ęsc, imperf. 3 sg. asemui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. asemui├ísc─â
ASEMU├Ź vb. 1. v. sem─âna. 2. v. compara. 3. v. potrivi. 4. v. confunda.
A se asemui Ôëá a (se) deosebi, a se destinge
A ASEMU├Ź ~i├ęsc tranz. 1) A face s─â se asemuie. 2) A identifica comi╚Ť├ónd o confuzie; a confunda. ~ pe cineva cu un cunoscut. /a + seam─â + suf. ~ui
A SE ASEM├ÜI m─â as├ęmui intranz. 1) A avea tr─âs─âturi comune; a fi deopotriv─â; a se potrivi; a sem─âna; a se asem─âna. 2) A se considera la fel (cu altul); a se asem─âna. /a + seam─â + suf. ~ui
asemu├Č v. a asimila, a compara: a-i asemui cu ╚Öire lungi de melancolici cocori OD. [Dela seam─â cu sufixul ui (cf. pre╚Ťui)].
asem─âlu─ş├ęsc ╚Öi asemu─ş├ęsc, V. s─âmu─şesc.
asemu─ş├ęsc, asem─âlu─ş├ęsc, V. s─âmu─şesc.
s─âmu─ş├ęsc v. tr. (ung. sz├ímolni, a num─âra, a socoti, d. sz├ím, socoteal─â, sam─â). Vech─ş. Socotesc, consider, num─âr, ╚Ťin: s─âmuit pintre vitej─ş. Asimilez, fac asemenea: a s─âmui o biseric─â cu alta. Az─ş. Confund o persoan─â cu alta: l-a s─âmuit cu frate-su. ÔÇô ╚śi s─âm─âlu─ş├ęsc (ung. szdl├ílni) ╚Öi (inf. de sem─ân, asem─ân) as─âmu─ş├ęsc, as─âm─âlu─ş├ęsc. ├Än vest semu─şesc, sem─âlu─şesc ╚Öi asemu─şesc, asem─âlu─şesc.
ASEMUI vb. 1. a aduce, a se apropia, a se asemăna, a semăna, (înv. și pop.) a se lovi, (reg.) a se cumpăni, (înv.) a arăduce, a se închipui, a se podobi, a răduce. (Se ~ cu sora lui.) 2. a (se) apropia, a (se) asemăna, a (se) compara, (înv. și reg.) a (se) asemălui, a (se) semălui, (prin Ban.) a (se) bărăbări. (Îl ~ pe... cu un vultur.) 3. a se asemăna, a se compara, a se potrivi, (pop.) a se lovi, (înv.) a se tocmi. (Socoteala de acasă nu se ~ cu cea din tîrg.) 4. a asemăna, a confunda, a semui. (L-a ~ cu altcineva.)

Asemui dex online | sinonim

Asemui definitie

Intrare: asemui
asemui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
asemui verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a