Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru asediu

as├ędiu sn [At: ALECSANDRI, T. 1424 / P: ~diu / V: (├«nv) -ie sf / Pl: ~ii / E: it assedio] 1 ├Äncercuire ╚Öi atacare cu for╚Ťe armate a unui loc ├«nt─ârit, pentru a-l cuceri Si: (pop) ├«mpresurare. 2 (├Äs) Stare de ~ Regim de suspendare a libert─â╚Ťilor democratice ╚Öi acordare a unor drepturi speciale poli╚Ťiei, armatei etc., instituit ├«n ├«mprejur─âri excep╚Ťionale.
AS├ëDIU, asedii, s. n. ├Äncercuire ╚Öi atacare cu for╚Ťe armate a unui loc ├«nt─ârit, pentru a-l cuceri. ÔŚŐ Stare de asediu = regim instituit ├«n unele state, ├«n ├«mprejur─âri considerate drept excep╚Ťionale, care const─â ├«n suspendarea libert─â╚Ťilor democratice ╚Öi ├«n acordarea unor drepturi speciale poli╚Ťiei, armatei etc. ÔÇô Din it. assedio.
AS├ëDIU, asedii, s. n. ├Äncercuire ╚Öi atacare cu for╚Ťe armate a unui loc ├«nt─ârit, pentru a-l cuceri. ÔŚŐ Stare de asediu = regim instituit ├«n unele state, ├«n ├«mprejur─âri considerate drept excep╚Ťionale, care const─â ├«n suspendarea libert─â╚Ťilor democratice ╚Öi ├«n acordarea unor drepturi speciale poli╚Ťiei, armatei etc. ÔÇô Din it. assedio.
AS├ëDIU, asedii, s. n. (Numele locului asediat este ├«n genitiv sau, ├«n construc╚Ťii ├«nvechite, se introduce prin prep. ┬źde la┬╗) ├Äncercuire cu for╚Ťe armate a unui loc ├«nt─ârit, cu scopul de a-l cuceri; ├«mpresurare. V. blocare. [Pa╚Öa] ucisese trei sute de femei ╚Öi copii c├«nd cu asediul cet─â╚Ťii, ca represalii. CAMIL PETRESCU, T. II 177. Mai izbeau ici-colo ultimele pic─âturi de ploaie, ca ultimele gloan╚Ťe ale unui asediu terminat. GALACTION, O. I 88. Asediul de la Vama. ALECSANDRI, T. 1424. ÔÖŽ (├Än statele capitaliste) Stare de asediu = suspendare (temporar─â) a puterii legilor ╚Öi ├«nlocuirea lor cu un regim militar de represiune ├«ndreptat ├«mpotriva maselor populare.
AS├ëDIU, asedii, s. n. ├Äncercuire cu for╚Ťe armate a unui loc ├«nt─ârit, pentru a-l cuceri; ├«mpresurare. ÔŚŐ (├Än statele capitaliste) Stare de asediu = suspendare a puterii legilor ╚Öi ├«nlocuirea lor cu un regim militar de represiune ├«mpotriva maselor populare. ÔÇô It. assedio.
as├ędiu [diu pron. d─şu] s. n., art. as├ędiul; pl. as├ędii, art. as├ędiile (-di-i-)
as├ędiu s. n. [-diu pron. -diu], pl. as├ędii, art. as├ędiile (sil. -di-i-)
AS├ëDIU s. asediere, ├«mpresurare, ├«ncercuire, ├«nconjurare, (├«nv.) ocol, (grecism ├«nv.) poliorchie. (~ cet─â╚Ťii.)
AS├ëDIU s.n. ├Ämpresurare cu armat─â a unui loc ├«nt─ârit pentru a-l cuceri. ÔŚŐ Stare de asediu = suspendare a puterii anumitor legi ╚Öi ├«nlocuirea lor cu un regim special de esen╚Ť─â militar─â. [Pron. -diu, pl. -ii. / < it. assedio].
AS├ëDIU s. n. ├«ncercuire cu for╚Ťe armate a unui ora╚Ö, a unui loc ├«nt─ârit, pentru a-l cuceri. ÔÖŽ stare de ~ = suspendare a puterii anumitor legi ╚Öi ├«nlocuirea lor cu un regim special de esen╚Ť─â militar─â. (< it. assedio)
as├ędiu (as├ędii), s. n. ÔÇô ├Äncercuire ╚Öi atacare a unui loc. It. assedio (sec. XIX). ÔÇô Der. asedia, vb. (a supune unui asediu); asediator, adj. (care asediaz─â).
AS├ëDIU ~i n. mil. ├Äncercuire cu for╚Ťe armate a unei fortifica╚Ťii pentru a o cuceri. ÔŚŐ A ridica ~ul a ├«nceta asediul. Stare de ~ regim special de constr├óngere, impus de ├«mprejur─âri excep╚Ťionale, acord├ónd drepturi excesive organelor de poli╚Ťie ╚Öi autorit─â╚Ťilor militare. [Sil. -diu] /<it. assedio
asediu n. lucr─ârile ╚Öi opera╚Ťiunile militare spre a ataca ╚Öi coprinde un loc ├«nt─ârit; stare de asediu, starea unui ora╚Ö sau a unor provincii, c├ónd, ├«n anumite ├Ämprejur─âri grave, autoritatea superioar─â e l─âsat─â c─âpeteniei militare, ceeace suspend─â ac╚Ťiunea legilor.
*as├ędi┼ş n. (it. assedio. V. sedi┼ş). ├Ämpresurare, ├«nconjurarea une─ş cet─â╚Ť─ş cu armata ca sÔÇÖo cuprinz─ş. Stare de asedi┼ş, guvern militar.
ASEDIU s. asediere, ├«mpresurare, ├«ncercuire, ├«nconjurare, (├«nv.) ocol, (grecism ├«nv.) poliorchie. (~ cet─â╚Ťii.)

Asediu dex online | sinonim

Asediu definitie

Intrare: asediu
asediu substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: -diu pr. -d─şu