asediu definitie

15 definiții pentru asediu

asédiu sn [At: ALECSANDRI, T. 1424 / P: ~diu / V: (înv) -ie sf / Pl: ~ii / E: it assedio] 1 Încercuire și atacare cu forțe armate a unui loc întărit, pentru a-l cuceri Si: (pop) împresurare. 2 (Îs) Stare de ~ Regim de suspendare a libertăților democratice și acordare a unor drepturi speciale poliției, armatei etc., instituit în împrejurări excepționale.
ASÉDIU, asedii, s. n. Încercuire și atacare cu forțe armate a unui loc întărit, pentru a-l cuceri. ◊ Stare de asediu = regim instituit în unele state, în împrejurări considerate drept excepționale, care constă în suspendarea libertăților democratice și în acordarea unor drepturi speciale poliției, armatei etc. – Din it. assedio.
ASÉDIU, asedii, s. n. Încercuire și atacare cu forțe armate a unui loc întărit, pentru a-l cuceri. ◊ Stare de asediu = regim instituit în unele state, în împrejurări considerate drept excepționale, care constă în suspendarea libertăților democratice și în acordarea unor drepturi speciale poliției, armatei etc. – Din it. assedio.
ASÉDIU, asedii, s. n. (Numele locului asediat este în genitiv sau, în construcții învechite, se introduce prin prep. «de la») Încercuire cu forțe armate a unui loc întărit, cu scopul de a-l cuceri; împresurare. V. blocare. [Pașa] ucisese trei sute de femei și copii cînd cu asediul cetății, ca represalii. CAMIL PETRESCU, T. II 177. Mai izbeau ici-colo ultimele picături de ploaie, ca ultimele gloanțe ale unui asediu terminat. GALACTION, O. I 88. Asediul de la Vama. ALECSANDRI, T. 1424. ♦ (În statele capitaliste) Stare de asediu = suspendare (temporară) a puterii legilor și înlocuirea lor cu un regim militar de represiune îndreptat împotriva maselor populare.
ASÉDIU, asedii, s. n. Încercuire cu forțe armate a unui loc întărit, pentru a-l cuceri; împresurare. ◊ (În statele capitaliste) Stare de asediu = suspendare a puterii legilor și înlocuirea lor cu un regim militar de represiune împotriva maselor populare. – It. assedio.
asédiu [diu pron. dĭu] s. n., art. asédiul; pl. asédii, art. asédiile (-di-i-)
asédiu s. n. [-diu pron. -diu], pl. asédii, art. asédiile (sil. -di-i-)
ASÉDIU s. asediere, împresurare, încercuire, înconjurare, (înv.) ocol, (grecism înv.) poliorchie. (~ cetății.)
ASÉDIU s.n. Împresurare cu armată a unui loc întărit pentru a-l cuceri. ◊ Stare de asediu = suspendare a puterii anumitor legi și înlocuirea lor cu un regim special de esență militară. [Pron. -diu, pl. -ii. / < it. assedio].
ASÉDIU s. n. încercuire cu forțe armate a unui oraș, a unui loc întărit, pentru a-l cuceri. ♦ stare de ~ = suspendare a puterii anumitor legi și înlocuirea lor cu un regim special de esență militară. (< it. assedio)
asédiu (asédii), s. n. – Încercuire și atacare a unui loc. It. assedio (sec. XIX). – Der. asedia, vb. (a supune unui asediu); asediator, adj. (care asediază).
ASÉDIU ~i n. mil. Încercuire cu forțe armate a unei fortificații pentru a o cuceri. ◊ A ridica ~ul a înceta asediul. Stare de ~ regim special de constrângere, impus de împrejurări excepționale, acordând drepturi excesive organelor de poliție și autorităților militare. [Sil. -diu] /<it. assedio
asediu n. lucrările și operațiunile militare spre a ataca și coprinde un loc întărit; stare de asediu, starea unui oraș sau a unor provincii, când, în anumite Împrejurări grave, autoritatea superioară e lăsată căpeteniei militare, ceeace suspendă acțiunea legilor.
*asédiŭ n. (it. assedio. V. sediŭ). Împresurare, înconjurarea uneĭ cetățĭ cu armata ca s’o cuprinzĭ. Stare de asediŭ, guvern militar.
ASEDIU s. asediere, împresurare, încercuire, înconjurare, (înv.) ocol, (grecism înv.) poliorchie. (~ cetății.)

asediu dex

Intrare: asediu
asediu substantiv neutru
  • pronunție: -diu pr. -dĭu