asediator definitie

11 definiții pentru asediator

asediator, ~oare smf, a [At: DA / P: ~di-a- / Pl: ~i, ~oare / E: asedia] 1-4 (Persoană) care asediază (1-2).
ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Armată, persoană) care asediază. [Pr.: -di-a-] – Asedia + suf. -tor.
ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Armată, persoană) care asediază. [Pr.: -di-a-] – Asedia + suf. -tor.
ASEDIATÓR, -OĂRE, asediatori, -oare, adj. Care asediază. Armată asediatoare. – Pronunțat: -di-a-.
ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care asediază. [Pr.: -di-a-] – Din asedia + suf. -tor (comp. it. assediatore).
asediatór (-di-a) adj. m., s. m., pl. asediatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asediatoáre
asediatór adj. m., s. m. (sil. -di-a-), pl. asediatóri; f. sg. și pl. asediatoáre
ASEDIATÓR, -OÁRE adj. (adesea s.) Care asediază. [Cf. it. assediatore].
ASEDIATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care asediază. (< it. assediatore)
ASEDIATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care asediază. Armată ~oare. /a asedia + suf. ~itor
asediator m. împresurător.

asediator dex

Intrare: asediator (adj.)
asediator adjectiv
  • silabisire: -di-a-
Intrare: asediator (s.m.)
asediator substantiv masculin
  • silabisire: -di-a-