ascunziș definitie

13 definiții pentru ascunziș

ascunzíș sn [At: POP, ap. HEM III, Add. XXVI / Pl: ~uri / E: ascunde +-iș] 1-2 Ascunzătoare (5-6). 3 (Pop) Tăinuire. 4 (Pop; îlav) Cu ~ uri Fără sinceritate.
ASCUNZÍȘ, ascunzișuri, s. n. 1. Loc tainic, ferit de priviri. 2. Fig. Taină, secret. ◊ Loc adv. Cu ascunzișuri = fără sinceritate; tainic. – Ascunde + suf. -iș.
ASCUNZÍȘ, ascunzișuri, s. n. 1. Loc tainic, ferit de priviri. 2. Fig. Taină, secret. ◊ Loc. adv. Cu ascunzișuri = fără sinceritate; tainic. – Ascunde + suf. -iș.
ASCUNZÍȘ, ascunzișuri, s. n. 1. Loc tainic, ferit de priviri. V. ascunzătoare. Ascunzișul nostru era ferit și de pescarii cu vîrșe. SADOVEANU, N. F. 83. ◊ (Urmat de determinări indicînd obiectul care oferă o ascunzătoare) Figura lui, atîta cită se vedea din ascunzișul blănii, arăta supărare. PAS, L. I 159. 2. Fig. Taină, secret. ◊ Loc. adv. Cu ascunzișuri = fără sinceritate, pe ascuns, tainic.
ASCUNZÍȘ, ascunzișuri, s. n. 1. Loc tainic, ferit de priviri. 2. Fig. Taină, secret. ◊ Loc. adv. Cu ascunzișuri = fără sinceritate; tainic. – Din ascunz (prez. ind. al lui ascunde) + suf. -iș.
ascunzíș s. n., pl. ascunzíșuri
ascunzíș s. n., pl. ascunzíșuri
ASCUNZÍȘ s. v. ascunzătoare.
ASCUNZÍȘ s. v. secret, taină.
ASCUNZÍȘ ~uri n. 1) Loc în care se ascunde cineva sau ceva; ascunzătoare. 2) fig. Fapt care este ținut în taină. /ascunz (a ascunde) + suf. ~iș
ascunzíș n., pl. urĭ. Ascunzătoare.
ASCUNZIȘ s. ascunzătoare, cotlon, (rar) ascunzătură, (pop.) tainiță, (Mold.) taină, (înv.) ascuns, ascunsoare.
ascunziș s. v. SECRET. TAINĂ.

ascunziș dex

Intrare: ascunziș
ascunziș substantiv neutru