Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru ascult─âtor

ascult─âtor, ~oare [At: COD. VOR. 154/9 / Pl: ~i, ~oare / E: asculta + -─âtor] 1 a Care ascult─â (14). 2 a (Pex) Supus. 3 smf Persoan─â care ascult─â (3) o povestire, audiaz─â un concert etc. 4 a (├Änv) Aflat sub administra╚Ťia, puterea, jurisdic╚Ťia cuiva. 5 sf (├Änv; sst) Loc de unde poate cineva asculta (sau auzi) f─âr─â s─â fie v─âzut.
ASCULT─éT├ôR, -O├üRE, ascult─âtori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care ascult─â (3); supus, docil. 2. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care ascult─â o povestire, un concert, o conferin╚Ť─â etc. ÔÇô Asculta + suf. -─âtor.
ASCULT─éT├ôR, -O├üRE, ascult─âtori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care ascult─â (3); supus, docil. 2. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care ascult─â o povestire, un concert, o conferin╚Ť─â etc. ÔÇô Asculta + suf. -─âtor.
ASCULT─éT├ôR2, -O├üRE, ascult─âtori, -oare, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care ascult─â o povestire, care audiaza o cuv├«ntare, o conferin╚Ť─â etc.; auditor. C├«nd s-a terminat conferin╚Ťa, ascult─âtorii au aplaudat ├«ndelung. ÔŚŐ (Poetic) Mii de brazi s├«nt ascult─âtorii, totdeauna aten╚Ťi, ai acestui mare c├«ntec, neoprit, al apelor. BOGZA, C. O. 165.
ASCULT─éT├ôR, -O├üRE, ascult─âtori, -oare, adj. Care se supune unui ├«ndemn, unui sfat, unui ordin; supus. Tu s─â fii ascult─âtoare, s─â nu ie╚Öi din cuv├«ntul lui! ISPIRESCU, L. 53. Fata mo╚Öneagului... era frumoas─â, harnic─â, ascult─âtoare. CREANG─é, P. 283. ÔŚŐ Fig. Adesea, a╚Öeza╚Ťi ├«ntr-o luntre de cedru, coborau pe ascult─âtoarele valuri ale fluviului. EMINESCU, N. 67.
ASCULT─éT├ôR, -O├üRE, ascult─âtori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care se supune unui ├«ndemn, unui sfat, unui ordin; supus. 2. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care ascult─â o povestire, care audiaz─â o muzic─â, o conferin╚Ť─â etc. ÔÇô Din asculta + suf. -(─â)tor.
ascultătór adj. m., s. m., pl. ascultătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. ascultătoáre
ascultătór adj. m., s. m., pl. ascultătóri; f. sg. și pl. ascultătoáre
ASCULT─éT├ôR adj., s. 1. adj. bun, cuminte, docil, plecat, supus, (livr.) obedient, (├«nv.) ascultoi. (Copil ~.) 2. s. auditor, (├«nv.) auzitor. (Erau ├«n sal─â numero╚Öi ~.) 3. s. pl. v. asisten╚Ť─â.
Ascult─âtor Ôëá neascult─âtor, obraznic
ASCULTĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care ascultă; docil. Copil ~. /a asculta + suf. ~ător
ASCULT─éT├ôR2 ~i m. Persoan─â care ascult─â (un concert, o conferin╚Ť─â, un curs etc.); auditor. /a asculta + suf. ~─âtor
ascult─âtor a. 1. cel ce ascult─â; 2. supus, plecat.
ascult─âtor, -o├íre adj. Care ascult─â, supus, plecat: copil ascult─âtor. ÔÇô La Dos. asculto─ş, numa─ş sing., pl. tot a╚Öa.
ASCULT─éTOR adj., s. 1. adj. bun, cuminte, docil, plecat, supus, (livr.) obedient, (├«nv.) ascultoi. (Copil ~.) 2. s. auditor, (├«nv.) auzitor. (Erau ├«n sal─â numero╚Öi ~.) 3. s. pl. asisten╚Ť─â, auditoriu, public. (~ii au aplaudat ├«n picioare.)

Ascult─âtor dex online | sinonim

Ascult─âtor definitie

Intrare: ascult─âtor (adj.)
ascult─âtor adjectiv
Intrare: ascult─âtor (s.m.)
ascult─âtor substantiv masculin