ascuțitor definitie

11 definiții pentru ascuțitor

ascuțitor, ~oare [At: DA / Pl: ~i, ~oare / E: ascuți + -tor] 1 sf Unealtă sau aparat de ascuțit obiectele tăioase Si: (pop) cute, gresie. 2 sf Aparat (mic) cu care se ascut creioanele. 3-5 a Care ascute (1-2, 4). 6 smf Persoană specializată în ascuțirea (2) obiectelor tăioase.
ASCUȚITÓR, ascuțitori, s. m. Persoană specializată în ascuțitul uneltelor tăioase. – Ascuți + suf. -tor.
ASCUȚITÓR, ascuțitori, s. m. Persoană specializată în ascuțițul uneltelor tăioase. – Ascuți + suf. -tor.
ASCUȚITÓR, ascuțitori, s. m. Persoană care se ocupă cu ascuțițul uneltelor tăioase. – Din ascuți + suf. -(i)tor.
ascuțitór s. m., pl. ascuțitóri
ascuțitór (persoană) s. m., pl. ascuțitóri
ASCUȚITÓR s. v. tocilar.
ASCUȚITÓR ~i m. Persoană care ascute obiecte tăioase; tocilar. /a ascuți + suf. ~tor
ascuțitor m. cel ce ascute, tocilar.
ascuțitór m. Care ascute (cuțitele). S. f. -oáre, pl. orĭ. Cute, tocilă.
ascuțitor s. v. TOCILAR.

ascuțitor dex

Intrare: ascuțitor
ascuțitor substantiv masculin