Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru ascetism

ascet├şsm sn [At: DA ms / Pl: ~e / E: fr asc├ętisme] 1 Doctrin─â etico-religioas─â a renun╚Ť─ârii la via╚Ťa lumeasc─â ╚Öi la orice pl─âceri pentru a se dedica ├«n ├«ntregime rug─âciunii ╚Öi lui Dumnezeu Si: pustnicie, schimnicie, sih─âstrie, (liv) ascez─â. 2 Via╚Ť─â de ascet (1) Si: pustnicie, schimnicie, sih─âstrie, (liv) ascez─â. 3 Via╚Ť─â auster─â ╚Öi retras─â.
ASCET├ŹSM s. n. 1. Doctrin─â religioas─â sau moral─â care preconizeaz─â asceza (2). 2. Mod de via╚Ť─â caracterizat prin ascez─â; fig. via╚Ť─â auster─â ╚Öi retras─â pe care o duce cineva. ÔÇô Din fr. asc├ętisme.
ASCET├ŹSM s. n. 1. Concep╚Ťie religioas─â sau moral─â care preconizeaz─â un mod de via╚Ť─â extrem de auster, restr├óngerea la maximum a satisfacerii trebuin╚Ťelor materiale etc.; ascez─â. 2. Mod de via╚Ť─â preconizat de ascetism (1); via╚Ť─â auster─â ╚Öi retras─â pe care o duce cineva. ÔÇô Din fr. asc├ętisme.
ASCET├ŹSM s. n. Concep╚Ťie mistico-religioas─â care propag─â renun╚Ťarea la pl─âceri ╚Öi cere o via╚Ť─â sever─â, retras─â de societate; sih─âstrie, schimnicie. Spiritul lui s─ân─âtos ╚Öi popular se r─âzvr─âte╚Öte ├«mpotriva moralei absurde a ascetismului preconizat de catolicism. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 4/4.
ASCET├ŹSM s. n. Concep╚Ťie mistico-religioas─â care propag─â o via╚Ť─â sever─â, retras─â de societate; sih─âstrie; fig. via╚Ť─â aspr─â ╚Öi retras─â pe care ╚Öi-o impune cineva. ÔÇô Fr. asc├ętisme (< gr.).
ascet├şsm s. n.
ascet├şsm s. n.
ASCET├ŹSM s. v. ascez─â.
ASCET├ŹSM s.n. Doctrin─â etic─â-religioas─â care propov─âduie╚Öte renun╚Ťarea la pl─âceri ╚Öi impune o via╚Ť─â auster─â ╚Öi retras─â; via╚Ť─â de ascet, sih─âstrie; (fig.) via╚Ť─â aspr─â ╚Öi retras─â pe care ╚Öi-o impune cineva. [Cf. fr. asc├ętisme, it. ascetismo].
ASCET├ŹSM s. n. 1. mod de via╚Ť─â prin austeritate; anahoretism, ascez─â. 2. doctrin─â etico-religioas─â care propov─âduie╚Öte ascetismul (1). (< fr. asc├ętisme)
ASCET├ŹSM n. 1) Doctrin─â religioas─â care preconizeaz─â renun╚Ťarea la pl─âceri ╚Öi reducerea la strictul necesar al satisfacerii necesit─â╚Ťilor materiale. 2) fig. Mod de via╚Ť─â auster─â ╚Öi retras─â pe care ╚Öi-o impune cineva. /<fr. asc├ętisme
ascetism n. 1. viea╚Ť─â de ascet; 2. deprindere de a-╚Öi st─âp├óni orice poft─â a sim╚Ťurilor.
*ascet├şzm n. (d. ascet). Via╚Ť─â de ascet.
ASCETISM s. ascez─â, pustnicie, schimnicie, sih─âstrie, (rar) schimnicit. (O via╚Ť─â de ~.)
ASCETISM. Subst. Ascetism, austeritate, rigorism, severitate; abstinen╚Ť─â, ab╚Ťinere, r─âbdare, renun╚Ťare. Via╚Ť─â auster─â, ascez─â; sih─âstrie, sih─âstrire, schimnicie, pustnicie, pustnicire (rar), monahie (rar), monahism; izolare, solitarism (livr.), solitudine (livr.). Cump─âtare, re╚Ťinere, modera╚Ťie, sobrietate. Via╚Ť─â spartan─â, educa╚Ťie spartan─â, puritanism. Post, postire; ajun, post negru. Mucenicie, martiriu, martirizare, martiraj, mortificare, autoflagelare, autoflagela╚Ťie, autobiciuire. Ascet (livr.), spartan, puritan, abstinent, schimnic (rar), anahoret, pustnic, sihastru, eremit, c─âlug─âr, monah. Adj. Ascetic, auster; cump─âtat, re╚Ťinut, moderat, sobru; puritan, spartan. Singuratic, singur, singurel (dim.); ├«nsingurat (rar), izolat, solitar, retras, sihastru, pustnicit (rar), anahoretic (rar), eremitic (rar), sih─âstrit, pustnicesc (├«nv.), schimnicesc (rar). Vb. A tr─âi ca un ascet, a, duce via╚Ť─â de pustnic, a pustnici (rar), a duce via╚Ť─â de c─âlug─âr, a tr─âi ├«n sih─âstrie, a schimnici (rar), a sih─âstri. A se ab╚Ťine, a r─âbda, a renun╚Ťa; a suferi, a ├«ndura; a se chinui, a se tortura, a se biciui, a se autoflagela. A posti, a ╚Ťine post, a ajuna, a fl─âm├«nzi, a se hr─âni cu l─âcuste (fig.). Adv. C─âlug─âre╚Öte. ├Än sih─âstrie, ├«n singur─âtate. V. c─âlug─âr, severitate, singur─âtate, st─âp├«nire de sine.

Ascetism dex online | sinonim

Ascetism definitie

Intrare: ascetism
ascetism substantiv neutru