ascetic definitie

14 definiții pentru ascetic

ascétic, ~ă [At: DA / Pl: ~ici, -ice / E: fr ascétiqueJ 1 a De ascet (1) Si: (Înv) pustnicesc, schimnicesc. 2 a Care aparține ascentismului (1). 3 a Ca un ascet (1) Si: (înv) pustnicesc, schimnicesc. 4 sf Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini.
ASCÉTIC, -Ă, ascetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. S. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini; expunere științifică a ascetismului. – Din fr. ascétique.
ASCÉTIC, -Ă, ascetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. S. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini. – Din fr. ascétique.
ASCÉTIC, -Ă, ascetici, -e, adj. De ascet. Viață ascetică.
ASCÉTIC, -Ă, ascetici, -e, adj. De ascet. – Fr. ascétique (< gr.).
ascétic adj. m., pl. ascétici; f. ascétică, pl. ascétice
ascétic adj. m., pl. ascétici; f. sg. ascétică, pl. ascétice
ASCÉTIC adj., adv. 1. adj. sihăstresc, (rar) pustnicesc, schimnic, schimnicesc, (înv.) sihăstricesc. (Viață ~.) 2. adv. sihăstrește, (înv.) pustnicește, schimnicește. (Trăiește ~.)
ASCÉTIC, -Ă adj. De ascet. [Cf. fr. ascétique, it. ascetico, lat.bis. asceticus].
ASCÉTIC, -Ă I. adj. de ascet. II. s. f. ramură a teologiei care studiază viața și operele marilor asceți creștini. (< fr. ascétique)
ASCÉTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de ascet; propriu asceților. Viață ~că. /<fr. ascétique
ascetic a. privitor la vieața penitentă și pioasă.
*ascétic, -ă adj. (vgr. asketikós). De ascel.
ASCETIC adj., adv. 1. adj. sihăstresc, (rar) pustnicesc, schimnic, schimnicesc, (înv.) sihăstricesc. (Viață ~.) 2. adv. sihăstrește, (înv.) pustnicește, schimnicește. (Trăiește ~.)

ascetic dex

Intrare: ascetic
ascetic adjectiv