Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru ascendent

ascendent, ~─â [At: HAMANGIU, C. C. 159 / V: (├«nv) ~e / Pl: ~n╚Ťi, ~e / E: lat ascendens, -entem] 1 a (├Äoc descendent) Care urc─â Si: suitor. 2 a (Mat; ├«s) Progresie ~─â Progresie ai c─ârei termeni cresc. 3 a (├Äs) Armonie ~─â Armonie care ia na╚Ötere dintr-o suit─â ce urc─â. 4 a (├Äs) Gam─â ~─â Gam─â care urc─â de la tonuri grave la tonuri ascu╚Ťite. 5 a (Ast; ├«s) Mod ~ Punct ├«n care planeta traverseaz─â de la Sud la Nord ecliptica. 6 a (├Äs) Linie ~─â Linie genealogic─â care urc─â de la fiu la p─ârin╚Ťi, de la nepo╚Ťi la bunici etc. Si: ascenden╚Ť─â. 7 a (Pan) Care se dezvolt─â progresiv, de la inferior la superior, de la simplu la complex. 8 sm Rud─â ├«n linie ascendent─â (6). 9 sn Autoritate moral─â Si: (nob) ascenden╚Ť─â (4).
ASCEND├ëNT, -─é, ascenden╚Ťi, -te, adj., s. m. ╚Öi f., s. n. 1. Adj. Care urc─â; suitor. ÔŚŐ Linie ascendent─â = linie genealogic─â ce suie de la fiu la p─ârin╚Ťi, de la nepo╚Ťi la bunici etc. ÔÖŽ Fig. Care se dezvolt─â progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. ╚Öi f. Rud─â ├«n linie direct─â care face parte dintr-o genera╚Ťie anterioar─â. 3. S. n. (Cu determin─âri introduse prin prep. ÔÇ×asupraÔÇŁ) Autoritate moral─â. 4. S. n. (Astron.) ├Än─âl╚Ťare a unui astru deasupra orizontului. 5. S. n. (Astrol.) Parte a cerului aflat─â deasupra orizontului ├«n momentul na╚Öterii cuiva; semn zodiacal aflat deasupra orizontului estic, la na╚Ötere. ÔÇô Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant.
ASCEND├ëNT, -─é, ascenden╚Ťi, -te, adj., subst. 1. adj. Care urc─â, suitor. ÔŚŐ Linie ascendent─â = linie genealogic─â ce suie de la fiu la p─ârin╚Ťi, de la nepo╚Ťi la bunici etc. ÔÖŽ (Fig.) Care se dezvolt─â progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m., s. f. Rud─â ├«n linie direct─â care face parte dintr-o genera╚Ťie anterioar─â. 3. S. n. (Cu determin─âri introduse prin prep. ÔÇ×asupraÔÇŁ) Autoritate moral─â. ÔÇô Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant.
ASCEND├ëNT3, -─é, ascenden╚Ťi, -te, s. m. ╚Öi f. Rud─â ├«n linie direct─â care face parte dintr-o genera╚Ťie anterioar─â (p─ârin╚Ťi, bunici, str─âbunici etc.).
ASCEND├ëNT1 s. n. (Cu determin─âri introduse prin prep. ┬źasupra┬╗) Autoritate moral─â puternic─â, influen╚Ť─â. El ╚Ötie c├«t─â admira╚Ťie-mi inspir─â, c├«t ascendent moral ╚Öi intelectual exercit─â asupr─â-mi. CARAGIALE, O. II 191.
ASCEND├ëNT2, -─é, ascenden╚Ťi, -te, adj. (├«n opozi╚Ťie cu descendent) 1. Care urc─â, suitor. Linia graficului de produc╚Ťie ├«n industria minier─â din ╚Ťara noastr─â este ascendent─â. ÔŚŐ Progresie ascendent─â = progresie ai c─ârei termeni merg cresc├«nd. Gam─â ascendent─â = gam─â care urc─â de la tonuri grave la tonuri ├«nalte. 2. Fig. (Despre abstracte) Care se dezvolt─â progresiv; cu caracter progresiv. ├Än plin contrast cu capitalismul ├«n putrefac╚Ťie e sistemul socialist, ascendent ╚Öi ├«nfloritor. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2608. 3. (├Än expr.) Rud─â ascendent─â = rud─â ├«n linie direct─â suitoare (p─ârin╚Ťi, bunici, str─âbunici etc.). Linie ascendent─â = linie genealogic─â suitoare de la fiu la p─ârin╚Ťi, la bunici, str─âbunici etc.
ASCEND├ëNT1 s. n. (Cu determin─âri introduse prin prep. ÔÇ×asupraÔÇŁ) Autoritate moral─â, influen╚Ť─â. ÔÇô Lat. lit. ascendens, -ntis (fr. ascendant).
ASCEND├ëNT2, -─é, ascenden╚Ťi, -te, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care urc─â; suitor. ÔŚŐ Gam─â ascendent─â = gam─â care urc─â de la tonuri grave la tonuri ├«nalte. Linie ascendent─â = linie genealogic─â care suie de la fiu la p─ârin╚Ťi, de la nepo╚Ťi la bunici etc. ÔÖŽ Fig. Care se dezvolt─â progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. ╚Öi f. Rud─â ├«n linie direct─â care face parte dintr-o genera╚Ťie anterioar─â; (la pl. m.) str─âmo╚Öi. ÔÇô Lat. lit. ascendens, -ntis (fr. ascendant).
ascend├ęnt2 (├«n─âl╚Ťare a unui astru, semn zodiacal, autoritate moral─â) s. n.
ascend├ęnt1 (suitor, progresiv, rud─â din genera╚Ťii anterioare) adj. m., s. m., pl. ascend├ęn╚Ťi; adj. f., s. f. ascend├ęnt─â, pl. ascend├ęnte
ascend├ęnt adj. m., s. m., pl. ascend├ęn╚Ťi; f. sg. ascend├ęnt─â, pl. ascend├ęnte
ASCENDÉNT adj., s. I. adj. 1. suitor, urcător. (Ritm ~ al unor versuri.) 2. v. progresiv. II. s. 1. v. înaintaș. 2. v. autoritate.
Ascendent Ôëá descendent
ASCEND├ëNT, -─é adj. 1. Urc─âtor, suitor. 2. (Fig.) ├Än dezvoltare progresiv─â. // s.m. ╚Öi f. Rud─â ├«n linie direct─â care face parte dintr-o genera╚Ťie anterioar─â. // s.n. Autoritate moral─â, influent─â (asupra cuiva). [< fr. ascendant, it. ascendente < lat. ascendens].
ASCEND├ëNT, -─é I. adj. 1. urc─âtor, suitor; ascensiv. ÔŚŐ (despre un astru) care se ├«nal╚Ť─â deasupra liniei orizontului. 2. (fig.) ├«n dezvoltare progresiv─â. II. s. m. f. rud─â ├«n linie direct─â care face parte dintr-o genera╚Ťie anterioar─â. III. s. n. 1. ├«n─âl╚Ťare a unui astru deasupra orizontului. 2. (astrol.) parte a cerului deasupra orizontului ├«n momentul na╚Öterii cuiva; semn zodiacal ridicat deasupra orizontului estic, la na╚Ötere. 3. autoritate moral─â, influen╚Ť─â (asupra cuiva). (< fr. ascendant, lat. ascendens)
ASCEND├ëNT1 ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) Care urc─â; suitor. 2) fig. Care se dezvolt─â; care progreseaz─â; ├«n dezvoltare; progresiv. ÔŚŐ Linie ~t─â linie genealogic─â ce urc─â de la copii la p─ârin╚Ťi, la bunici etc. /<lat. ascendens, ~ntis, fr. ascendant
ASCEND├ëNT2 ~t─â (~╚Ťi, ~te) m. ╚Öi f. 1) Rud─â ├«n linie direct─â care face parte dintr-o genera╚Ťie anterioar─â. 2) mai ales la pl. Persoan─â care apar╚Ťine genera╚Ťiilor anterioare; str─âbun. /<lat. ascendens, ~ntis, fr. ascendant
ascendent a. care merge urc├óndu-se: mi╚Öcare ascendent─â. ÔĽĹ n. fig autoritate moral─â, influen╚Ť─â. ÔĽĹ m. pl. p─ârin╚Ťii din care ne tragem (tat─â, mo╚Ö).
*ascend├ęnt, -─â adj. (lat. asc├ęndens, -├ęntis). Suitor: mi╚Öcare ascendent─â. S. m. Str─âmo╚Ö. S. n., pl. e Astr. Mi╚Öcarea une─ş planete deasupra orizontulu─ş. Fig. Autoritate, putere, influen╚Ť─â asupra cu─şva. V. suitor.
ASCENDENT adj. 1. suitor, urc─âtor. (Ritm ~ al unor versuri.) 2. progresiv. (Dezvoltare ~.)
ASCENDENT s. 1. ├«nainta╚Ö, (pop.) mo╚Ö. (~ lui pe linie patern─â.) 2. autoritate, considera╚Ťie, influen╚Ť─â, ├«nr├«urire, prestigiu, reputa╚Ťie, respect, stim─â, trecere, vaz─â, (├«nv.) ├«nr├«urit─â, (fig.) credit. (Se bucur─â de un mare ~.)
ASCEND├ëNT, -─é adj. (< fr. ascendent, it. ascendente < lat. ascendens): ├«n sintagmele diftong ascendent, intona╚Ťie ascendent─â ╚Öi triftong ascendent (v.).

Ascendent dex online | sinonim

Ascendent definitie

Intrare: ascendent (s.m.)
ascendent substantiv masculin
Intrare: ascendent (adj.)
ascendent adjectiv