ascendent, ~ă [At: HAMANGIU, C. C. 159 / V: (înv) ~e / Pl: ~nți, ~e / E: lat ascendens, -entem] 1 a (Îoc descendent) Care urcă Si: suitor. 2 a (Mat; îs) Progresie ~ă Progresie ai cărei termeni cresc. 3 a (Îs) Armonie ~ă Armonie care ia naștere dintr-o suită ce urcă. 4 a (Îs) Gamă ~ă Gamă care urcă de la tonuri grave la tonuri ascuțite. 5 a (Ast; îs) Mod ~ Punct în care planeta traversează de la Sud la Nord ecliptica. 6 a (Îs) Linie ~ă Linie genealogică care urcă de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. Si: ascendență. 7 a (Pan) Care se dezvoltă progresiv, de la inferior la superior, de la simplu la complex. 8 sm Rudă în linie ascendentă (6). 9 sn Autoritate morală Si: (nob) ascendență (4). ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te,
adj.,
s. m. și
f.,
s. n. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦
Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv.
2. S. m. și
f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară.
3. S. n. (Cu determinări introduse prin
prep. „asupra”) Autoritate morală.
4. S. n. (
Astron.) Înălțare a unui astru deasupra orizontului.
5. S. n. (Astrol.) Parte a cerului aflată deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal aflat deasupra orizontului estic, la naștere. – Din
lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant.
ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te,
adj.,
subst. 1. adj. Care urcă, suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ (
Fig.) Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv.
2. S. m.,
s. f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară.
3. S. n. (Cu determinări introduse prin
prep. „asupra”) Autoritate morală. – Din
lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant. ASCENDÉNT3, -Ă, ascendenți, -te,
s. m. și
f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară (părinți, bunici, străbunici etc.).
ASCENDÉNT1 s. n. (Cu determinări introduse prin
prep. «asupra») Autoritate morală puternică, influență. El știe cîtă admirație-mi inspiră, cît ascendent moral și intelectual exercită asupră-mi. CARAGIALE, O. II 191.
ASCENDÉNT2, -Ă, ascendenți, -te,
adj. (în opoziție cu descendent)
1. Care urcă, suitor. Linia graficului de producție în industria minieră din țara noastră este ascendentă. ◊ Progresie ascendentă = progresie ai cărei termeni merg crescînd. Gamă ascendentă = gamă care urcă de la tonuri grave la tonuri înalte.
2. Fig. (Despre abstracte) Care se dezvoltă progresiv; cu caracter progresiv. În plin contrast cu capitalismul în putrefacție e sistemul socialist, ascendent și înfloritor. SCÎNTEIA, 1953,
nr. 2608.
3. (În
expr.) Rudă ascendentă = rudă în linie directă suitoare (părinți, bunici, străbunici etc.). Linie ascendentă = linie genealogică suitoare de la fiu la părinți, la bunici, străbunici etc.
ASCENDÉNT1 s. n. (Cu determinări introduse prin
prep. „asupra”) Autoritate morală, influență. –
Lat. lit. ascendens, -ntis (
fr. ascendant).
ASCENDÉNT2, -Ă, ascendenți, -te,
adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Gamă ascendentă = gamă care urcă de la tonuri grave la tonuri înalte. Linie ascendentă = linie genealogică care suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦
Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv.
2. S. m. și
f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară; (la
pl. m.) strămoși. –
Lat. lit. ascendens, -ntis (
fr. ascendant).
ascendént2 (înălțare a unui astru, semn zodiacal, autoritate morală)
s. n. ascendént1 (suitor, progresiv, rudă din generații anterioare)
adj. m.,
s. m.,
pl. ascendénți;
adj. f.,
s. f. ascendéntă,
pl. ascendénte
ascendént adj. m., s. m., pl. ascendénți; f. sg. ascendéntă, pl. ascendénte ASCENDÉNT adj., s. I. adj. 1. suitor, urcător. (Ritm ~ al unor versuri.) 2. v. progresiv. II. s. 1. v. înaintaș. 2. v. autoritate. ASCENDÉNT, -Ă adj.
1. Urcător, suitor.
2. (Fig.) În dezvoltare progresivă. // s.m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. // s.n. Autoritate morală, influentă (asupra cuiva). [< fr. ascendant, it. ascendente < lat. ascendens].
ASCENDÉNT, -Ă I.
adj. 1. urcător, suitor; ascensiv. ◊ (despre un astru) care se înalță deasupra liniei orizontului. 2. (
fig.) în dezvoltare progresivă. II.
s. m. f. rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. III.
s. n. 1. înălțare a unui astru deasupra orizontului. 2. (astrol.) parte a cerului deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal ridicat deasupra orizontului estic, la naștere. 3. autoritate morală, influență (asupra cuiva). (< fr. ascendant, lat. ascendens)
ASCENDÉNT1 ~tă (~ți, ~te) 1) Care urcă; suitor. 2) fig. Care se dezvoltă; care progresează; în dezvoltare; progresiv. ◊ Linie ~tă linie genealogică ce urcă de la copii la părinți, la bunici etc. /<lat. ascendens, ~ntis, fr. ascendant ASCENDÉNT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 2) mai ales la pl. Persoană care aparține generațiilor anterioare; străbun. /<lat. ascendens, ~ntis, fr. ascendant ascendent a. care merge urcându-se: mișcare ascendentă. ║ n. fig autoritate morală, influență. ║ m. pl. părinții din care ne tragem (tată, moș).
*ascendént, -ă adj. (lat. ascéndens, -éntis). Suitor: mișcare ascendentă. S. m. Strămoș. S. n., pl. e Astr. Mișcarea uneĭ planete deasupra orizontuluĭ. Fig. Autoritate, putere, influență asupra cuĭva. V.
suitor. ASCENDENT adj. 1. suitor, urcător. (Ritm ~ al unor versuri.) 2. progresiv. (Dezvoltare ~.) ASCENDENT s. 1. înaintaș, (pop.) moș. (~ lui pe linie paternă.) 2. autoritate, considerație, influență, înrîurire, prestigiu, reputație, respect, stimă, trecere, vază, (înv.) înrîurită, (fig.) credit. (Se bucură de un mare ~.) ASCENDÉNT, -Ă adj. (< fr. ascendent, it. ascendente < lat. ascendens): în sintagmele diftong ascendent, intonație ascendentă și triftong ascendent (v.).