asaúl sm [At: M. COSTIN, L. I, 296/20 / Pl: ~i / E: tc yasaul] 1-2 (Înv) (Persoană cu) rangul de subhatman la cazacii zaporojeni.

așắu sn [At: ECONOMIA, 118 / V: arș-, arșeu, harș-, harșeu, hârș-, horș- / E: mg asó] (Trs) 1 Hârleț. 2 Lopată de lemn cu fier ascuțit la capăt.

AȘĂU s. v. cazma, hârleț.

asaúl (-li), s. m. – Căpetenie a unui escadron de cazaci. Tăt. asaul (tc. yasaul), cf. rus. asaul.

asaúl, asaúli, s.m. (înv.) subhatman la cazaci

Asău m. afluent d’a stânga Trotușului.

asaúl m., pl. lĭ (rut. asaúl, rus. esaúl, tăt. turc. ĭasaul). Vechĭ. Sub-hatman la Zaporojenĭ.

așắŭ, arșắŭ și harșắŭ n., pl. ăĭe și aĭe (ung. ásó, id.). Trans. Lopată de fer de săpat, hîrleț. – Și arșov, pl. oave (sîrb. aršov și ašov. Cp. cu acăŭ, acov). În Vc. hîrșăŭ.

așău s. v. CAZMA. HÎRLEȚ.

ASĂU, com. în jud. Bacău, pe valea Asău, afl. al Trotușului; 7.258 loc. (1991). Expl. de cărbune brun. Stație de c. f.