asambla definitie

13 definiții pentru asambla

asambla vt [At: SOARE, MAȘ. 12 / Pzi: ~léz / E: fr assambler] A îmbina între ele piese ale unui mecanism.
ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler.
ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler.
ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. (Cu privire la două sau mai multe piese, mecanisme etc.) A reuni, a fixa, a îmbina.
ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. – Fr. assembler.
asamblá (a ~) vb., ind. prez. 3 asambleáză
asamblá vb., ind. prez. 1 sg. asambléz, 3 sg. și pl. asambleáză
ASAMBLÁ vb. a fixa, a îmbina, a împreuna, a monta, a reuni, a uni. (~ elementele componente ale unui sistem.)
A asambla ≠ a demonta, a dezasambla
ASAMBLÁ vb. I. tr. A reuni, a îmbina (piese, hărți etc.). [< fr. assembler].
ASAMBLÁ vb. tr. 1. a reuni, a îmbina două sau mai multe piese, segmente. 2. (inform.) a efectua o asamblare. (< fr. assembler)
A ASAMBLÁ ~éz tranz. (piese, mecanisme etc.) A reuni formând un sistem tehnic. [Sil. -sam-bla] /<fr. assembler
ASAMBLA vb. a fixa, a îmbina, a împreuna, a monta, a reuni, a uni. (~ elementele componente ale unui sistem.)

asambla dex

Intrare: asambla
asambla verb grupa I conjugarea a II-a