asalta vt [At: VĂCĂRESCU, ap. HEM / Pzi: ~tez, (înv) asalt / E: it as saltare] 1 A ataca cu forțe militare. 2 (Pan) A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. insistente.

asaltát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: asalta] (1-2) Asaltare (1-2).

asaltat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: asalta] 1 Care a fost atacat cu forțe militare. 2 Care a fost copleșit cu rugăminți, cereri etc.

ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din it. assaltare.

ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din it. assaltare.

ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca violent un loc întărit, un obiectiv, pentru a-l cuceri. Trupele ruso-romîne au asaltat Plevna. ◊ Fig. (Cu privire la o persoană) A copleși cu multe rugăminți, cereri etc. A fost asaltat cu întrebări

ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca violent un loc întărit, un obiectiv, pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – It. assaltare.

asaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asalteáză

asaltá vb., ind. prez. 1 sg. asaltéz, 3 sg. și pl. asalteáză

ASALTÁ vb. (MIL.) a ataca. (~ reduta, cetatea.)

ASALTÁ vb. I. tr. 1. A lua cu asalt, a da un asalt; a da iureș, a năvăli. 2. (Fig.) A copleși, a insista cu cereri, cu rugăminți etc. [< it. assaltare].

ASALTÁ vb. tr. 1. a da un asalt. 2. (fig.) a copleși cu insistențe, cu cereri. (< it. assaltare)

A ASALTÁ ~éz tranz. 1) A lua cu asalt. 2) fig. (persoane) A copleși cu insistențe. ~ cu rugăminți. /<it. assaltare

asaltà v. a da asalt, a ataca.

*asaltéz v. tr. (it. assaltare). Atac pin asalt. Fig. Rog cu insistență: nu mă asalta cu atîtea cererĭ!

ASALTA vb. (MIL.) a ataca. (~ reduta, cetatea.)