asalta definitie

14 definiții pentru asalta

asalta vt [At: VĂCĂRESCU, ap. HEM / Pzi: ~tez, (înv) asalt / E: it as saltare] 1 A ataca cu forțe militare. 2 (Pan) A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. insistente.
ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din it. assaltare.
ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din it. assaltare.
ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca violent un loc întărit, un obiectiv, pentru a-l cuceri. Trupele ruso-romîne au asaltat Plevna. ◊ Fig. (Cu privire la o persoană) A copleși cu multe rugăminți, cereri etc. A fost asaltat cu întrebări
ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca violent un loc întărit, un obiectiv, pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – It. assaltare.
asaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asalteáză
asaltá vb., ind. prez. 1 sg. asaltéz, 3 sg. și pl. asalteáză
ASALTÁ vb. (MIL.) a ataca. (~ reduta, cetatea.)
ASALTÁ vb. I. tr. 1. A lua cu asalt, a da un asalt; a da iureș, a năvăli. 2. (Fig.) A copleși, a insista cu cereri, cu rugăminți etc. [< it. assaltare].
ASALTÁ vb. tr. 1. a da un asalt. 2. (fig.) a copleși cu insistențe, cu cereri. (< it. assaltare)
A ASALTÁ ~éz tranz. 1) A lua cu asalt. 2) fig. (persoane) A copleși cu insistențe. ~ cu rugăminți. /<it. assaltare
asaltà v. a da asalt, a ataca.
*asaltéz v. tr. (it. assaltare). Atac pin asalt. Fig. Rog cu insistență: nu mă asalta cu atîtea cererĭ!
ASALTA vb. (MIL.) a ataca. (~ reduta, cetatea.)

asalta dex

Intrare: asalta
asalta verb grupa I conjugarea a II-a