asalt definitie

17 definiții pentru asalt

asált sn [At: E. VĂCĂRESCU, ap. HEM 1795 / Pl: ~uri / E: it assalto] 1 Atac decisiv pentru cucerirea unui loc întărit și pentru a sparge rezistența inamicului Si: (pop) iureș, năvală. 2 Asediu (1). 3 (Îe) A da – A ataca cu forțe militare. 4 (Îe) A lua cu ~ A cuceri printr-un asalt (1). 5 (Îs) Batalion de ~ Batalion de șoc. 6 (Pan) Luptă asiduă în politică, ideologie etc. 7 (Pan) Insistență amoroasă. 8 Formă de atac la scrimă.
ASÁLT, asalturi, s. n. 1. Atac (militar) decisiv pentru cucerirea unui loc întărit, a unui obiectiv sau pentru a sparge rezistența inamicului. ◊ Loc. vb. A da asalt = a ataca; a năvăli. ◊ Expr. A lua cu asalt = a cuceri printr-un atac hotărâtor ♦ Fig. Acțiune sau luptă hotărâtă. Asaltul împotriva analfabetismului. 2. Luptă, exercițiu, întrecere de floretă. – Din it. assalto.
ASÁLT, asalturi, s. n. 1. Atac (militar) decisiv pentru cucerirea unui loc întărit, a unui obiectiv sau pentru a sparge rezistența inamicului. ◊ Loc. vb. A da asalt = a ataca; a năvăli. ◊ Expr. A lua cu asalt = a cuceri printr-un atac hotărâtor. ♦ (Fig.) Acțiune sau luptă hotărâtă. Asaltul împotriva analfabetismului. 2. Luptă, exercițiu, întrecere de floretă. – Din it. assalto.
ASÁLT, asalturi, s. n. 1. Atac violent, hotărîtor, pentru cucerirea unui loc întărit, a unui obiectiv sau pentru a sparge rezistența inamicului. V. năvală, iureș. [Secretarii] se aplecară asupra hărților gînditori, ca niște comandanți de oaste peste hărțile pe care hotărau ultimul asalt. MIHALE, O. 476. Voi lansa un strigăt de luptă Și de asalt împotriva cetății de fier, împotriva întunecatei cetăți Cu ziduri adinei și înalte, Făurite din case de bani. BANUȘ, B. 108. Asalturi vijelioase se zdrobiseră ia parapete și mulți flăcăi mînioși căzuseră fulgerați. SADOVEANU, O. VI 105. ◊ Batalion de asalt = batalion care are misiunea de a asalta o poziție inamică sau de a începe atacul. ◊ Expr. A da asalt = a asalta; a năvăli. În cinci zile, patru asalturi a dat cetății. ALECSANDRI, T. II 19. A lua cu asalt = a cuceri (o poziție întărită etc.) printr-un atac violent, hotărîtor. ◊ Fig. [Torentul] s-azvirle printre pietre cu asalt... mugitor. MACEDONSKI, O. I 105. ♦ (Atributul este un abstract) Acțiune sau luptă hotărîtă, plină de avînt în octombrie 1917 partidul a condus masele celor ce muncesc la asaltul împotriva capitalismului. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 3/2. ♦ Întrecere la scrimă pentru stabilirea învingătorului. 2. Fig. Ritm grăbit de muncă, dăunător producției, practicat uneori la sfîrșitul unei perioade de activitate pentru a compensa rămînerea în urmă față de planul de producție. La congres s-a subliniat în mod deosebit necesitatea organizării ritmice a producției fără «asalturi» la sfîrșit de lună. GHEORGHIU-DEJ, C. XIX 28.
ASÁLT, asalturi, s. n. 1. Atac violent, hotărâtor, pentru cucerirea unui loc întărit, a unui obiectiv sau pentru a sparge rezistența inamicului. ◊ Expr. A da asalt = a ataca; a năvăli. A lua cu asalt = a cuceri printr-un atac violent, hotărâtor. ♦ Fig. Acțiune sau luptă hotărâtă. Asaltul împotriva analfabetismului. 2. Luptă, exercițiu, întrecere de floretă. – It. assalto.
asált s. n., pl. asálturi
asált s. n., pl. asálturi
ASÁLT s. (MIL.) atac, iureș, năvală, năvălire, (înv. și reg.) șturm. (~ dezlănțuit împotriva cetății.)
CAR DE ASÁLT s. v. tanc.
ASÁLT s.n. 1. Atac violent dat cu toată puterea, cu avânt; năvală, iureș. ◊ A da asalt = a ataca; a năvăli; a lua cu asalt = a cuceri printr-un atac violent. ♦ (Fig.) Acțiune, luptă avântată; ritm grăbit de activitate. 2. Exercițiu de scrimă. [Pl. -turi. / < it. assalto, cf. lat. ad – la, saltus – salt].
ASÁLT s. n. 1. atac violent pentru cucerirea unui obiectiv militar pentru a învinge rezistența inamicului. ♦ a da ŭl = a ataca; a năvăli; a lua cu ~ = a cuceri printr-un atac violent. ◊ (fig.) acțiune, luptă avântată. 2. exercițiu de scrimă. (< it. assalto)
asált (asálturi), s. n. – Atac decisiv. It. assalto (sec. XIX). – Der. asalta, vb. (a lua cu asalt; a deranja).
ASÁLT ~uri n. 1) mil. Atac violent cu caracter decisiv în cucerirea unui obiectiv. ◊ A lua cu ~ a cuceri printr-un atac violent. 2) fig. Acțiune hotărâtoare; ritm grăbit în activitate. /<it. assalto
asalt n. 1. atac cu putere; 2. exerciții cu floreta; 3. fig. solicitare grabnică.
*asált n., pl. urĭ (it. assalto, fr. assaut. V. salt). Atac puternic cu baĭoneta p. a cuceri o întăritură, un loc: a da asalt, a lua cu asalt. Luptă simulată cu floreta. Fig. Cerere insistentă: asalturile unuĭ postulant la minister.
ASALT s. (MIL.) atac, iureș, năvală, năvălire, (înv. și reg.) șturm. (~ dezlănțuit împotriva cetății.)
car de asalt s. v. TANC.

asalt dex

Intrare: asalt
asalt substantiv neutru