arvonă definitie

18 definiții pentru arvonă

arvónă sf vz arvună
arvúnă sf [At: N. TEST. (1648) / V: ~vónă, ~voánă; (înv) aravónă, arăvónă, sn aravón, arăvón; ~ún2, aron, rav / Pl: ~ne / E: ngr ἀρραβῶν] 1 (Pfm) Acont. 2 (Înv) Amanet. 3 (Înv) Daruri făcute la logodnă, care angajează ambele părți la căsătorie.
ARVÓNĂ s. f. v. arvună.
ARVÚNĂ, arvune, s. f. (Pop.) Acont. [Var.: arvónă s. f.] – Din ngr. arravónas.
ARVÓNĂ s. f. v. arvună.
ARVÚNĂ, arvune, s. f. (Pop.) Acont. [Var.: arvónă s. f.] – Din ngr. arravónas.
ARVÓNĂ s. f. v. arvună.
ARVÚNĂ, arvune, s. f. Acont (plătit mai ales la o vînzare sau la o închiriere). Trebuie să-mi dea zilele astea arvuna ca să cumpăr materiale. PAS, Z. I 101. Deocamdată să punem mînă de la mînă ce avem și ce-om mai putea aduna, noi, cîți sîntem și alții care-or vrea, să facem arvuna, c-apoi nu ne-om lăsa noi de rușine să nu plătim. REBREANU, R. I 132. ◊ Fig. L-am socotit de bună-credință, deși pe oamenii ăștia care dau arvună de făgăduieli și jurăminte nu prea îi iau în serios. BASSARABESCU, V. 129. – Variantă: (popular) arvónă (CONTEMPORANUL, III 820) s. f.
ARVÓNĂ s. f. v. arvună.
ARVÚNĂ, arvune, s. f. (Pop.) Acont (la o cumpărare, la o închiriere etc.). [Var.: arvónă s. f.] – Ngr.arravón, -vona.
arvúnă (pop.) s. f., g.-d. art. arvúnei; pl. arvúne
arvúnă s. f., g.-d. art. arvúnei; pl. arvúne
ARVÚNĂ s. v. acont.
arvúnă (arvúne), s. f. – Acont. – Var. arvun, arvon, ar(ă)voană. Mr. arăvoană, arras propias nuptias. Gr. ἀρραβὼν (› lat. arr(h)a(bo), de unde it. arra, fr. arrhes, sp. arras); cf. ngr. ἀρραβῶνα „arvună” și „promisiunea de căsătorie” (Murnu 7). – Der. arvuni, vb. (a aconta; a se angaja, a obliga); arvunitor, adj. (care dă arvună). Din rom. a trecut în rut. arawona (Miklosich, Wander., 12).
arvună f. 1. bani dați pentru garanția unui contract; 2. parte din prețul tocmelii dată înainte. [Vechiu rom. aravoană = gr. bizantin ARRAVÓNA].
arvónă (est) și arvúnă (vest) f., pl. e (ngr. arravóna, d. vgr. arrhábon, d. ebr. êrâbôn, id.; de aci și lat. árrhabo, -ónis și arrha, fr. arrhes). Banĭ (saŭ și altceva) dațĭ ca garanție p. o învoĭală pînă ce veĭ plăti tot. Vechĭ. Pl. Darurĭ la logodnă.
ARVU s. acont, (prin Transilv. și Ban.) căpară, (înv.) selem, selemachesă. (~ la o tranzacție comercială.)
arvúnă, arvune, (arvon), s.f. – Acont, avans, plată anticipată. – Din ngr. arravóna „arvună” și „promisiune de căsătorie” (MDA) < vgr. arrhabon < ebr. êrâbôn (Scriban). Cuv. rom. > ucr. arawona (Miklosich, cf. DER).

arvonă dex

Intrare: arvună
arvună substantiv feminin
arvonă