Dicționare ale limbii române

2 intrări

19 definiții pentru arvanit

alvanít, ~ă smf a [At: SADOVEANU, Z. C. 267 / Pl: ~iți, ~e / E: ngr αλβανίτις] 1-2 (Gnu; înv) Albanez.
arvanít, ~ă [At: CARAGIALE, ap. CADE / V: alv- / Pl: ~iți, ~e / E: ngr αρβανίτις] (Înv) 1 smf Albanez. 2 sm Arnăut.
ALVANÍT, -Ă s. m. și f., adj. v. arvanit.
ARVANÍT, -Ă, arvaniți, -te, s. m. și f., adj. (Înv.) Albanez. [Var.: alvanit, -ă s. m. și f., adj.] – Din ngr. arvanítis.
ALVANÍT, -Ă, s. m. și f., adj. v. arvanit.
ARVANÍT, -Ă, arvaniți, -te, s. m. și f., adj. (Înv.) Albanez. [Var.: alvanít, -ă s. m. și f., adj.] – Din ngr. arvanítis.
ALVANÍT, -Ă s. m. și f. v. arvanit.
ARVANÍT, arvaniți, s. m. (Învechit) Albanez. Știu destule limbi străine, încai despre a rumînească pot zice, fără să mă laud, că o știu cu temei, măcar că de viță sînt arvanit. CARAGIALE, O. III 31. – Variantă: alvanít, -ă (SADOVEANU, Z. C. 267) s. m. și f.
ALVANÍT, -Ă, s. m. și f., adj. v. arvanit.
ARVANÍT, -Ă, arvaniți, -te, s. m. și f., adj. (Înv.) Albanez. [Var.: alvanít, -ă s. m. și f., adj.] – Ngr. arvanites.
arvanít (înv.) adj. m., s. m., pl. arvaníți; adj. f., s. f. arvanítă, pl. arvaníte
arvanít s. m., adj. m., pl. arvaníți; f. sg. arvanítă, pl. arvaníte
ARVANÍT s. v. schipetar.
ARVANÍT s., adj. v. albanez.
Albanezi m. pl. popor de neam trac, numiți de ei înșiși Skipetari, de Greci Arvaniți și de Turci Arnăuți sunt în număr de aproape 2 mil., împărțiți în două ramuri: TOSKI la S. și GHEGI la N.
Arvaniți m. pl. vechiu nume românesc dat Albanezilor: de viță sunt Arvanit CAR. [Gr. mod.].
arvanít, -ă s. (ngr.) Car. Arnăut.
arvanit s. v. SCHIPETAR.
arvanit s., adj. v. ALBANEZ.

Arvanit dex online | sinonim

Arvanit definitie

Intrare: Arvanit
Arvanit
Intrare: arvanit (s.m.)
arvanit substantiv masculin