Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru arunc─âtor

arunc─âtor, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~oare / E: arunca + -(─â)tor] 1 a Care arunc─â (15). 2 smf ╚Üinta╚Ö. 3 smf (├Änv; ├«s) ~ de vorbe Flecar. 4 sn (├Änv) Proiector. 5 sn (├Äs) ~ de fl─âc─âri Arm─â care arunc─â lichid inflamabil. 6 sn (Spc) Dispozitiv, ├«n cutia ├«nchiz─âtorului armei de foc, care arunc─â (15) tuburile cartu╚Öelor trase. 7 sn (╚ś├«s ~ de mine) Brand. 8 sn Aparat. 9 sn (├Änv; ├«s) ~ de ap─â Havuz. 10 smf Atlet specializat ├«n probele de aruncare a discului, a suli╚Ťei, a greut─â╚Ťii etc.
ARUNC─éT├ôR, -O├üRE, arunc─âtori, -oare, s. m. ╚Öi f., s. n., adj. 1. S. m. ╚Öi f., adj. (Atlet) specializat ├«n aruncarea discului, suli╚Ťei, greut─â╚Ťii etc. 2. S. n. Arm─â de foc cu ╚Ťeava neghintuit─â, cu pere╚Ťi sub╚Ťiri, u╚Öor transportabil─â, cu care se arunc─â mine; brand. ÔŚŐ Arunc─âtor de fl─âc─âri = arm─â care serve╚Öte la aruncarea unui lichid inflamabil (care ia foc ├«n aer) asupra obiectivelor inamice mai apropiate. 3. S. n. (├Än sintagma) Arunc─âtor de spum─â = dispozitiv de stingere a incendiilor care produce dioxid de carbon ├«ncorporat ├«ntr-o mas─â spumoas─â.- Arunca + suf. -─âtor.
ARUNC─éT├ôR, -O├üRE, arunc─âtori, -oare, subst. 1. S. m. ╚Öi f. Atlet specializat ├«n aruncarea discului, suli╚Ťei, greut─â╚Ťii etc. 2. S. n. Arm─â de foc cu ╚Ťeava neghintuit─â, cu pere╚Ťi sub╚Ťiri, u╚Öor transportabil─â, cu care se arunc─â mine; brand. ÔŚŐ Arunc─âtor de fl─âc─âri = arm─â care serve╚Öte la aruncarea unui lichid inflamabil (care ia foc ├«n aer) asupra obiectivelor inamice mai apropiate. ÔÇô Arunca + suf. -─âtor.
ARUNC─éT├ôR1, arunc─âtoare, s. n. Gur─â de foc neghintuit─â ╚Öi cu pere╚Ťii sub╚Ťiri, u╚Öor transportabil─â, care arunc─â proiectile explozive sau speciale sub unghiuri de tragere de peste 45┬░. Arunc─âtor de fl─âc─âri = arm─â care serve╚Öte la aruncarea unui lichid inflamabil aprins asupra obiectivelor inamice apropiate. P─âm├«ntul fusese mu╚Öcat de schij─â, ars cu arunc─âtoarele de fl─âc─âri. CAMILAR, N. I 303.
ARUNC─éT├ôR2, -O├üRE, arunc─âtori, -oare, s. m. ╚Öi f. Atlet specializat ├«n aruncarea suli╚Ťei, discului, greut─â╚Ťii, ciocanului sau grenadei. [La Festival] m─â voi ├«nt├«lni din nou cu doi dintre cei mai buni arunc─âtori de ciocan din lume. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2731.
ARUNC─éT├ôR1, arunc─âtoare, s. n. Gur─â de foc neghintuit─â ╚Öi cu pere╚Ťi sub╚Ťiri, u╚Öor transportabil─â, care arunc─â proiectile sub unghiuri de tragere de peste 45┬░. ÔŚŐ Arunc─âtor de fl─âc─âri = arm─â care serve╚Öte la aruncarea unui lichid inflamabil aprins asupra obiectivelor inamice apropiate. ÔÇô Din arunca + suf. -(─â)tor.
ARUNC─éT├ôR2, -O├üRE, arunc─âtori, -oare, s. m. ╚Öi f. Atlet specializat ├«n aruncarea discului, suli╚Ťei, greut─â╚Ťii etc. ÔÇô Din arunca + suf. -(─â)tor.
aruncătór1 adj. m., s. m., pl. aruncătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. aruncătoáre
aruncătór2 (armă) s. n., pl. aruncătoáre
aruncătór adj. m., (persoană) s. m., pl. aruncătóri; f. sg. și pl. aruncătoáre
aruncătór (armă) s. n., pl. aruncătoáre
ARUNCĂTÓR s. v. brand.
ARUNC─éT├ôR1 ~i m. Sportiv specializat ├«n probele de aruncare (a discului, suli╚Ťei, greut─â╚Ťii etc.). /a arunca + suf. ~─âtor
ARUNC─éT├ôR2 ~o├íre n. Arm─â cu ajutorul c─âreia se lanseaz─â proiecte, mine etc. la distan╚Ťe mari. ÔŚŐ ~ de fl─âc─âri arm─â cu care se proiecteaz─â un jet de fl─âc─âri la o anumit─â distan╚Ť─â. /a arunca + suf. ~─âtor
arunc─âtor m. care (se) arunc─â.
arunc─âtor s. v. BRAND.
arunc─âtor, arunc─âtori, s. m. ochi

Arunc─âtor dex online | sinonim

Arunc─âtor definitie

Intrare: arunc─âtor (s.m.)
arunc─âtor substantiv masculin substantiv neutru
Intrare: arunc─âtor (adj.)
arunc─âtor adjectiv substantiv neutru