17 definiții pentru aruncător
aruncător, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~oare / E: arunca + -(ă)tor] 1 a Care aruncă (15). 2 smf Țintaș. 3 smf (Înv; îs) ~ de vorbe Flecar. 4 sn (Înv) Proiector. 5 sn (Îs) ~ de flăcări Armă care aruncă lichid inflamabil. 6 sn (Spc) Dispozitiv, în cutia închizătorului armei de foc, care aruncă (15) tuburile cartușelor trase. 7 sn (Șîs ~ de mine) Brand. 8 sn Aparat. 9 sn (Înv; îs) ~ de apă Havuz. 10 smf Atlet specializat în probele de aruncare a discului, a suliței, a greutății etc. ARUNCĂTÓR, -OÁRE, aruncători, -oare,
s. m. și
f.,
s. n.,
adj. 1. S. m. și
f.,
adj. (Atlet) specializat în aruncarea discului, suliței, greutății etc.
2. S. n. Armă de foc cu țeava neghintuită, cu pereți subțiri, ușor transportabilă, cu care se aruncă mine; brand. ◊ Aruncător de flăcări = armă care servește la aruncarea unui lichid inflamabil (care ia foc în aer) asupra obiectivelor inamice mai apropiate.
3. S. n. (În sintagma) Aruncător de spumă = dispozitiv de stingere a incendiilor care produce dioxid de carbon încorporat într-o masă spumoasă.-
Arunca +
suf. -ător.
ARUNCĂTÓR, -OÁRE, aruncători, -oare,
subst. 1. S. m. și
f. Atlet specializat în aruncarea discului, suliței, greutății etc.
2. S. n. Armă de foc cu țeava neghintuită, cu pereți subțiri, ușor transportabilă, cu care se aruncă mine; brand. ◊ Aruncător de flăcări = armă care servește la aruncarea unui lichid inflamabil (care ia foc în aer) asupra obiectivelor inamice mai apropiate. –
Arunca +
suf. -ător.
ARUNCĂTÓR1, aruncătoare,
s. n. Gură de foc neghintuită și cu pereții subțiri, ușor transportabilă, care aruncă proiectile explozive sau speciale sub unghiuri de tragere de peste 45°. Aruncător de flăcări = armă care servește la aruncarea unui lichid inflamabil aprins asupra obiectivelor inamice apropiate. Pămîntul fusese mușcat de schijă, ars cu aruncătoarele de flăcări. CAMILAR, N. I 303.
ARUNCĂTÓR2, -OÁRE, aruncători, -oare,
s. m. și
f. Atlet specializat în aruncarea suliței, discului, greutății, ciocanului sau grenadei. [La Festival] mă voi întîlni din nou cu doi dintre cei mai buni aruncători de ciocan din lume. SCÎNTEIA, 1953,
nr. 2731.
ARUNCĂTÓR1, aruncătoare,
s. n. Gură de foc neghintuită și cu pereți subțiri, ușor transportabilă, care aruncă proiectile sub unghiuri de tragere de peste 45°. ◊ Aruncător de flăcări = armă care servește la aruncarea unui lichid inflamabil aprins asupra obiectivelor inamice apropiate. – Din
arunca +
suf. -(ă)tor.
ARUNCĂTÓR2, -OÁRE, aruncători, -oare,
s. m. și
f. Atlet specializat în aruncarea discului, suliței, greutății etc. – Din
arunca +
suf. -(ă)tor.
aruncătór1 adj. m.,
s. m.,
pl. aruncătóri;
adj. f.,
s. f. sg. și
pl. aruncătoáre
aruncătór2 (armă)
s. n.,
pl. aruncătoáre
aruncătór adj. m., (persoană) s. m., pl. aruncătóri; f. sg. și pl. aruncătoáre aruncătór (armă) s. n., pl. aruncătoáre ARUNCĂTÓR1 ~i m. Sportiv specializat în probele de aruncare (a discului, suliței, greutății etc.). /a arunca + suf. ~ător ARUNCĂTÓR2 ~oáre n. Armă cu ajutorul căreia se lansează proiecte, mine etc. la distanțe mari. ◊ ~ de flăcări armă cu care se proiectează un jet de flăcări la o anumită distanță. /a arunca + suf. ~ător aruncător m. care (se) aruncă.
aruncător, aruncători,
s. m. ochi
Aruncător dex online | sinonim
Aruncător definitie
Intrare: aruncător (s.m.)
aruncător substantiv masculin substantiv neutru
Intrare: aruncător (adj.)
aruncător adjectiv substantiv neutru