artofór sn [At: (a. 1750) IORGA, S. D. XII, 54 / V: (înv) -iu, -ion / Pl: ~e, -i / E: ngr αρτοφόριον] (înv) 1 sn Vas în care se păstrează anafură. Cf chivot. 2 sm Fabricant de artofore (1).

ARTOFÓR, artofoare, s. n. Vas în care se pune artosul. – Ngr. artoforion.

artofór s. n., pl. artofoáre

artofór s. n., pl. artofoáre

artofór (artofoáre), s. n. – Chivot. Ngr. ἀρτοφόριον (Gáldi 154).

artofór, artofóruri, s.n. (înv.) vas în care se păstrează pâinea sfințită (artosul)

artofor n. vasul în care se păstrează artosul. [Gr. mod.].

artofór n., pl. oare (ngr. artofóri, d. ártos, pîne, și féro, port). Vasu saŭ masa care ține artosu.

artofór s. n. Obiect de cult liturgic așezat pe masa din altar, în care se păstrează sfânta împărtășanie; chivot. [Var.: artofóriu, (înv.) artoforión s. n.] – Din gr. artoforion.