artileríst sm [At: NEGRUZZI, S. I, 325 / V: (dfnz) -Ier, (pop) antiler / Pl: ~iști / E: ger Artillerist, rs apтиллepиcт] Militar într-o unitate de artilerie (2).

ARTILERÍST, artileriști, s. m. Militar dintr-o unitate de artilerie. – Din rus. artillerist, germ. Artillerist.

ARTILERÍST, artileriști, s. m. Militar dintr-o unitate de artilerie. – Din rus. artillerist, germ. Artillerist.

ARTILERÍST, artileriști, s. m. Militar dintr-o unitate de artilerie. Artileriștii prusieni zic că cetatea aceasta nu se poate lua nici cu un chip. NEGRUZZI, S. I 325.

ARTILERÍST, artileriști, s. m. Militar dintr-o unitate de artilerie. – Rus. artillerist (germ. Artillerist).

artileríst s. m., pl. artileríști

artileríst s. m., pl. artileríști

ARTILERÍST s. v. tunar.

ARTILERÍST s.m. Militar din artilerie. [Cf. rus. artillerist, germ. Artillerist].

ARTILERÍST s. m. militar din artilerie. (< rus. artilerist, germ. Artillerist)

ARTILERÍST ~ști m. Militar din trupele de artilerie. /<germ. Artillerist, rus. artillerist

artilerist m. soldat de artilerie, tunar.

*artileríst m. (rus. artileríst). Tunar, soldat de artilerie.

ARTILERIST s. (MIL.) tunar, (înv.) canonier, pușcar, pușcaș, topciu. (Un iscusit ~.)