Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru artilerie

artil├ęrie sf [At: N. COSTIN, L. II, 73 / V: (pop) -lere, antileri, artileri, altilere / A: (Trs; ├«nv) -rie / P: ~rie / Pl: ~ii / E: fr artillerie, rs apĐéđŞđ╗đ╗epđŞĐĆ] 1 Ansamblu de arme de foc (cu accesoriile lor) care arunc─â proiectile grele la distan╚Ť─â. 2 Parte a armatei specializat─â ├«n m├ónuirea artileriei (1). 3 Specialitate militar─â care studiaz─â artileria (1) ╚Öi tehnicele de m├ónuire a ei. 4 (Fig) Succesiune de tunete ╚Öi fulgere. 5 (Fig) Atacuri ╚Öi critici numeroase ├«ntr-o polemic─â.
ARTIL├ëRIE, artilerii, s. f. Ansamblu de arme de foc (cu accesorii) care servesc la aruncarea de proiectile grele la distan╚Ť─â; parte a armatei care m├ónuie╚Öte acest material. ÔÇô Din fr. artillerie, rus. artilleriia.
ARTIL├ëRIE, artilerii, s. f. Ansamblu de arme de foc (cu accesorii) care servesc la aruncarea de proiectile grele la distan╚Ť─â; parte a armatei care m├ónuie╚Öte acest material. ÔÇô Din fr. artillerie, rus. artilleriia.
ARTIL├ëRIE, artilerii, s. f. Ansamblu de arme de foc (tunuri, mortiere, obuziere etc.) cu toate accesoriile necesare arunc─ârii de proiectile grele la mare distan╚Ť─â; unitate militar─â care m├«nuie╚Öte acest material. Artilerie antiaerian─â. Artilerie u╚Öoar─â. Artilerie grea. ÔŚŐ Fig. Un ropot f─âr─â ├«ntrerupere ╚Öi nedeslu╚Öit vestea de pretutindeni apropierea pr─âp─âstioas─â a artileriei cere╚Öti. HOGA╚ś, M. N. 175. ÔÇô Pronun╚Ťat: -ri-e.
ARTIL├ëRIE, artilerii, s. f. Ansamblu de arme de foc (cu accesorii) care servesc la aruncarea de proiectile grele la distan╚Ť─â; unitate militar─â care m├ónuie╚Öte acest material. ÔÇô Fr. artillerie (rus. artilleriia).
artil├ęrie (-ri-e) s. f., art. artil├ęria (-ri-a), g.-d. art. artil├ęriei; pl. artil├ęrii, art. artil├ęriile (-ri-i-)
artil├ęrie s, f. (sil. -ri-e), art. artil├ęria (sil.-ri-a), g.-d. art. artil├ęriei; pl. artil├ęrii, art. artil├ęriile (sil. -ri-i-)
ARTILÉRIE s. (MIL.) (înv.) pușcărie. (Face armata la ~.)
ARTIL├ëRIE s.f. Ansamblu de mijloace ├«ntrebuin╚Ťate ├«n vederea tragerii de proiectile grele la distan╚Ť─â mare cu guri de foc neportative; trupe care m├ónuiesc aceste mijloace. ÔÖŽ Arm─â care folose╚Öte aceste mijloace de lupt─â. [Gen. -iei. / < rus. artileriia, cf. fr. artillerie].
ARTIL├ëRIE s. f. arm─â din compunerea for╚Ťelor armate cu guri de foc ╚Öi instala╚Ťii care servesc la aruncarea de proiectile grele la distan╚Ť─â mare. (< rus. artileriia, fr. artillerie)
artil├ęrie (artil├ęrii), s. f. ÔÇô Ansamblu de arme de foc care servesc la aruncarea de proiectile grele la distan╚Ť─â. Fr. artillerie, sau lat. t├«rzie artilleria, prin intermediul pol. artilerija (sec. XVII). ÔÇô Der. artilerist, s. m.
ARTIL├ëRIE ~i f. 1) Totalitate a armelor de foc, care servesc la aruncarea proiectilelor grele la diferite distan╚Ťe. ~ grea. ~ antiaerian─â. 2) Unitate militar─â ├«nzestrat─â cu aceste arme. [G.-D. artileriei; Sil. -ri-e] /<fr. artillerie, germ. Artillerie
artilerie f. 1. material de r─âsboiu (tunuri, ghiulele, etc. cu projectilele ╚Öi accesoriile lor); 2. trupe ├«ntrebuin╚Ťate la acest serviciu. Artileria rom├ón─â se compune din 50 regimente, fiecare av├ónd 9 baterii cu c├óte 4 tunuri. V. tun.
*artil├ęrie f. (rus. artil├ęri─şa, fr. artillerie; it. artiglieria). Material de r─âzbo─ş compus din tunur─ş, ghiulele ╚Öi altele: artileria unu─ş vas de r─âzbo─ş. Trup─â armat─â cu tunur─ş: artilerie de c├«mp, de cetate, de munte. ╚śtiin╚Ťa de a trage cu tunurile, balistic─â. P─şes─â de artilerie, tun.
ARTILERIE s. (MIL.) (înv.) pușcărie. (Face armata la ~.)
ARTILERIE PURTAT─é armament de artilerie transportat cu ajutorul aeronavelor de transport.

Artilerie dex online | sinonim

Artilerie definitie

Intrare: artilerie
artilerie substantiv feminin
  • silabisire: -ri-e