artificier definitie

12 definiții pentru artificier

artificiér sm [At: DA ms / V: (înv) -ițier / P: ~ci-er, (iuz) -fi~ți- / Pl: ~i / E: fr artificier] 1 Persoană care confecționează artificii. 2 Militar specializat în manipularea explozivelor. 3 Muncitor specializat în mânuirea explozivelor (în mine).
ARTIFICIÉR, artificieri, s. m. 1. (Mil.) Specialist care manipulează explozivele, munițiile etc. 2. Muncitor specializat în fabricarea artificiilor (2). 3. Muncitor specializat în producerea exploziilor în exploatările miniere. [Pr.: -ci-er] – Din fr. artificier.
ARTIFICIÉR, artificieri, s. m. 1. Muncitor sau militar specializat în manipularea explozivelor. 2. Muncitor specializat în fabricarea artificiilor (2). [Pr.: -ci-er] – Din fr. artificier.
ARTIFICIÉR, artificieri, s. m. Miner specializat în producerea exploziilor necesare pentru extragerea minereului. Cerînd cuvîntul, se ridică un artificier bătrîn. DEȘLIU, în POEZ. N. 172. ♦ (Mil.) Specialist în mînuirea muniției și a materialelor explozive. – Pronunțat: -ci-er.
ARTIFICIÉR, artificieri, s. m. 1. Muncitor sau militar specializat în manipularea explozivelor. 2. Muncitor specializat în fabricarea artificiilor (2). [Pr.: -ci-er] – Fr. artificier.
artificiér (-ci-er) s. m., pl. artificiéri
artificiér s. m. (sil. -ci-er), pl. artificiéri
ARTIFICIÉR s.m. Specialist în manipularea muniției și a explozivelor. ♦ (Tehn.) Lucrător specializat în mânuirea explozivelor din mine. [Pron. -ci-er. / < fr. artificier, cf. it. artificere].
ARTIFICIÉR s. m. 1. specialist în manipularea explozivelor și a mijloacelor pirotehnice. 2. muncitor specializat în producerea exploziilor în exploatările miniere. (< fr. artificier)
ARTIFICIÉR ~i m. Specialist în mânuirea materialelor explozive. [Sil. -ci-er] /<fr. artificier
artificier m. soldat de artilerie însărcinat cu manipularea substanțelor explozive.
*artificiér m. (fr. artificier, d. artifice, artificiŭ. V. ofițer). Care face focurĭ de artificiĭ. Artilerist care lucrează la pirotehnie.

artificier dex

Intrare: artificier
artificier substantiv masculin
  • silabisire: -ci-er