Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru articula╚Ťie

articula╚Ťie sf [At: DA ms / V: ~iune / P: ~╚Ťi-e / Pl: ~ii / E: fr articulation, lat articulatio] 1 Leg─âtur─â ├«ntre dou─â sau mai multe oase (prin intermediul ligamentelor). 2 Locul articula╚Ťiei (1) Si: ├«ncheietur─â. 3 Leg─âtur─â mobil─â a segmentelor unui antropod. 4 Leg─âtur─â care permite rota╚Ťia unor corpuri ├«n jurul unei axe sau a unui punct. 5 (Rar) Articulare (1). 6 (Iuz) Articulare (4). 7 (├Äs) Baz─â de ~ Modul de pronun╚Ťare a sunetelor, specific fiec─ârei limbi sau dialect.
ARTICUL├ü╚ÜIE, articula╚Ťii, s. f. 1. Leg─âtur─â ├«ntre dou─â sau mai multe oase (prin intermediul ligamentelor); locul acestei leg─âturi; ├«ncheietur─â. ÔÖŽ Leg─âtur─â mobil─â a segmentelor unui animal artropod. ÔÖŽ Leg─âtur─â ├«ntre dou─â sau mai multe corpuri solide, care permite rota╚Ťia lor relativ─â ├«n jurul uneia sau a dou─â axe sau ├«n jurul unui punct. 2. (Rar) Articulare. 3. Rostire clar─â ╚Öi corect─â a vocalelor ╚Öi consoanelor ├«n c├óntul vocal; p. ext. execu╚Ťie clar─â ╚Öi frazare exact─â ├«n muzica instrumental─â. ÔÇô Din fr. articulation, lat. articulatio, -onis.
ARTICUL├ü╚ÜIE, articula╚Ťii, s. f. 1. Leg─âtur─â ├«ntre dou─â sau mai multe oase (prin intermediul ligamentelor); locul acestei leg─âturi; ├«ncheietur─â. ÔÖŽ Leg─âtur─â mobil─â a segmentelor unui animal artropod. ÔÖŽ Leg─âtur─â ├«ntre dou─â sau mai multe corpuri solide, care permite rota╚Ťia lor relativ─â ├«n jurul uneia sau a dou─â axe sau ├«n jurul unui punct. 2. (Rar) Articulare. ÔÇô Din fr. articulation, lat. articulatio, -onis.
ARTICUL├ü╚ÜIE, articula╚Ťii, s. f. 1. Leg─âtur─â ├«ntre dou─â sau mai multe oase; ├«ncheietur─â; locul acestei leg─âturi. Articula╚Ťia m├«inii. ÔÖŽ (Tehn.) Sistem de leg─âtur─â ├«ntre dou─â corpuri solide, ├«ng─âduind rota╚Ťia lor ├«n jurul unei axe sau ├«n jurul unui punct. 2. (Rar) Articulare (1). ÔŚŐ Baz─â de articula╚Ťie = modul de articulare a sunetelor caracteristic pentru o anumit─â limb─â sau un anumit dialect; sistemul pozi╚Ťiilor ╚Öi mi╚Öc─ârilor organelor fonatoare caracteristic vorbitorilor ├«ntr-o anumit─â limb─â sau ├«ntr-un anumit dialect. ÔÇô Pronun╚Ťat: -╚Ťi-e.
ARTICUL├ü╚ÜIE, articula╚Ťii, s. f. 1. Leg─âtur─â (mobil─â) ├«ntre dou─â sau mai multe oase, prin intermediul ligamentelor; ├«ncheietur─â; locul acestei leg─âturi. ÔÖŽ Leg─âtur─â ├«ntre mai multe corpuri solide, care permite rota╚Ťia lor relativ─â ├«n jurul uneia sau a dou─â axe sau al unui punct. 2. (Rar) Articulare. ÔÇô Fr. articulation (lat. lit. articulatio, -onis).
articul├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. articul├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. articul├í╚Ťiei; pl. articul├í╚Ťii, art. articul├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
articul├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. articul├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. articul├í╚Ťiei; pl. articul├í╚Ťii, art. articul├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
ARTICUL├ü╚ÜIE s. 1. v. pronun╚Ťare. 2. (ANAT.) ├«ncheietur─â, (├«nv. ╚Öi pop.) nod, (├«nv.) armonie, (fam. fig.) balamale (pl.). (~iile omului.) 3. (ANAT.) articula╚Ťie semimobil─â v. amfiartroz─â.
ARTICUL├ü╚ÜIE s.f. 1. ├Äncheietur─â, leg─âtur─â (mobil─â) ├«ntre oase. ÔÖŽ Leg─âtur─â ├«ntre dou─â corpuri solide, care permite rotirea lor ├«n jurul unui punct sau al unei axe. 2. Mod de a pronun╚Ťa, de a rosti un sunet; pronun╚Ťare a unui sunet; articulare. ÔŚŐ Baz─â de articula╚Ťie = modul de pronun╚Ťare a sunetelor, care se face ├«ntr-un anumit fel ├«n fiecare limb─â sau dialect. [Gen. -iei, var. articula╚Ťiune s.f. / cf. fr. articulation, lat. articulatio].
ARTICUL├ü╚ÜIE s. f. 1. (anat.) ├«ncheietur─â, nod; loc de inser╚Ťie a unui organ pe altul; leg─âtur─â (mobil─â) ├«ntre oase. 2. (tehn.) leg─âtur─â ├«ntre dou─â corpuri solide, care permite rotirea lor ├«n jurul unui ax. 3. mod de a pronun╚Ťa un sunet. (< fr. articulation, lat. articulatio)
ARTICUL├ü╚ÜIE ~i f. 1) Leg─âtur─â mobil─â ├«ntre dou─â sau mai multe oase ╚Öi locul acestei leg─âturi; ├«ncheietur─â. 2) tehn. Leg─âtur─â ├«ntre dou─â sau mai multe corpuri solide, care permite mi╚Öcare relativ─â a acestora. 3) lingv. Mod de pronun╚Ťare a sunetelor cu ajutorul organelor de vorbire. [G.-D. articula╚Ťiei] /<fr. articulation, lat. articulatio, ~onis
articula╚Ťi(un)e f. 1. ├«ncheietura oaselor; 2. rostire deslu╚Öit─â; 3. enun╚Ťarea faptelor.
*articula╚Ťi├║ne f. (lat. articul├ítio, -├│nis). ├Änche─şetur─â, junc╚Ťiune de oase. Pronun╚Ťare. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie.
ARTICULA╚ÜIE s. 1. articulare, emitere, pronun╚Ťare, pronun╚Ťie, rostire, (├«nv.) prozodie. (~ sunetelor.) 2. (ANAT.) ├«ncheietur─â, (├«nv. ╚Öi pop.) nod, (├«nv.) armonie, (fam. fig.) balamale (pl.). (~iile omului.) 3. (ANAT.) articula╚Ťie semimobil─â = amfiartroz─â.

Articula╚Ťie dex online | sinonim

Articula╚Ťie definitie

Intrare: articula╚Ťie
articula╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e