arteziană definitie

15 definiții pentru arteziană

artezián, ~ă [At: PONI, F. 51 / P: ~zi-an / Pl: ~iene / E: fr artésien] 1 a (Îs) Izvor Izvor care țâșnește (cu presiune) din pământ. 2-3 sf a (Îs) Fântână (sau, rar,puț) -(ă) Fântână artificială, decorativă din care apa țâșnește în sus.
ARTEZIÁN, -Ă, arteziene, adj. (În sintagmele) Izvor artezian = izvor care țâșnește (cu presiune) din pământ. Fântână arteziană (și substantivat, f.) = fântână din care apa țâșnește în sus, realizată prin mijloace artificiale, cu scop decorativ. [Pr.: -zí-an] – Din fr. artésien.
ARTEZIÁN, -Ă, arteziene, adj. (În sintagmele) Izvor artezian = izvor care țâșnește (cu presiune) din pământ. Fântână arteziană = fântână din care apa țâșnește în sus, realizată prin mijloace artificiale, cu scop decorativ. [Pr.: -zi-an] – Din fr. artésien.
ARTEZIÁN, -Ă, arteziene, adj. (În sintagmele) Izvor artezian = izvor care țâșnește (cu presiune) din pământ. Fântână arteziană (și substantivat, f.) = fântână din care apa țâșnește în sus, realizată prin mijloace artificiale, cu scop decorativ. [Pr.: -zi-an] – Din fr. artésien.
ARTEZIÁN, -Ă, artezieni, -e, adj. (Numai în expr.) Izvor artezian = izvor care țîșnește din pămînt, prin perforarea straturilor unui teren. Fîntînă arteziană sau puț artezian = fîntînă țîșnitoare, realizată prin mijloace artificiale, cu scop estetic. - Pronunțat: -zi-an.
ARTEZIÁN, -Ă, arteziene, adj. n. și f. (În expr.) Izvor artezian = izvor care țâșnește (cu presiune) din pământ. Fântână arteziană = fântână țâșnitoare, realizată prin mijloace artificiale, cu scop estetic. [Pr.: -zi-an] – Fr. artésien.
artezián (-zi-an) adj. m., f. arteziánă, pl. arteziéne (-zi-e-)
artezián adj. n. (sil. -zi-an), f. arteziánă; pl. n. și f. arteziéne (sil. -zi-e-)
ARTEZIÁNĂ s. fântână (arteziană, țâșnitoare), havuz, (înv.) șadârvan, fântână săltătoare, fântână săritoare. (~ Miorița din București.)
ARTEZIÁN, -Ă adj. Izvor artezian = Izvor care țâșnește cu presiune din pământ; fântână arteziană = fântână țâșnitoare care aruncă apa în sus cu presiune. [Pron. -zi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. artésien, cf. Artois – provincie în Franța].
ARTEZÍAN, -Ă adj., s. f./ s. n. (fântână, izvor) din care apa țâșnește în sus. (< fr. artésien)
ARTEZIÁN ~ánă (~éni, ~éne): Izvor ~ (sau fântână ~ană) izvor (sau fântână) din care apa țâșnește cu presiune. [Sil. -zi-an] /<fr. artésien
artezian a. puț artezian, fântână îngustă din care țâșnește apă: la noi se sapă puțuri arteziene în câmpia Bărăganului.
*artezián, -ă adj. (fr. artésien, d. Artois, o veche provincie în nordu Franciiĭ). V. puț.
ARTEZIA s. fîntînă (arteziană, țîșnitoare), havuz, (înv.) șadîrvan, fîntînă săltătoare, fîntînă săritoare. (~ Miorița din București.)

arteziană dex

Intrare: artezian
artezian adjectiv
  • silabisire: ar-te-zi-an