Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru arsur─â

ars├║r─â sf [At: PRAV. MOLD. 13/1 / Pl: ~ri / E: lat arsura] 1 Ardere. 2 Leziune produs─â de foc, de c─âldur─â, de un agent chimic. 3 Senza╚Ťie dureroas─â, ustur─âtoare. 4 Arsur─â (3) produs─â de sete sau de boal─â. 5 (├Änv) Febr─â. 6 Arsur─â (3) la stomac. 7 (├Änv) Ar╚Öi╚Ť─â (1). 8 (├Änv) V├ónt arz─âtor de miaz─âzi. 9 (├Änv; cu sensul pasiv al lui arde (1)) Ardere. 10 (├Änv) Incendiu. 11 (Trs; ╚Ö├«s ÔÇô de noapte) B─â╚Öicu╚Ť─â care apare pe trup ├«n timpul nop╚Ťii ╚Öi dispare repede. 12 (├Äs) ÔÇô ├«n ╚Ötreang (sau ~ ├«n pana c─âp─âstrului) Ran─â ce apare la chi╚Öi╚Ť─â, c├ónd calul se ├«ncurc─â ├«n lan╚Ť sau ├«n pana c─âp─âstrului. 13 (├Ävt; ├«s) ÔÇô de soare (sau -ra soarelui) ├Ännegrire a pielii. 14 (Mpl) Ar╚Öi╚Ť─â (4). 15 (Reg; mpl) Ar╚Öi╚Ť─â (5). 16 (Mpl) Locuri ├«n p─âdure devastate de foc. 17 Ofilire a gr├ónelor din cauza secetei Vz man─â. 18 (Pop) Partea atins─â de foc dintr-un obiect. 19 (Pop) R─âm─â╚Öi╚Ťele unui obiect ars.
ARS├ÜR─é, arsuri, s. f. 1. Faptul de a arde; faptul de a produce o senza╚Ťie dureroas─â, ustur─âtoare. 2. Ran─â produs─â cuiva de foc, de c─âldur─â, de un agent chimic etc.; senza╚Ťie ustur─âtoare pricinuit─â de o boal─â, de sete etc. ÔÖŽ Parte a unui obiect atins─â sau stricat─â de ac╚Ťiunea focului sau a unei substan╚Ťe corosive; stric─âciune produs─â pe un obiect de ac╚Ťiunea focului sau a unei substan╚Ťe corosive. 3. Loc unde a ars o p─âdure. 4. Strat de oxid produs pe suprafa╚Ťa unei piese metalice ├«n timpul lamin─ârii la cald, al forj─ârii sau al tratamentului termic. 5. Necrozare a ╚Ťesuturilor plantelor ca urmare a atacului unor bacterii. ÔÇô Lat. arsura.
ARS├ÜR─é, arsuri, s. f. 1. Faptul de a arde; faptul de a produce o senza╚Ťie dureroas─â, ustur─âtoare. 2. Ran─â produs─â cuiva de foc, de c─âldur─â, de un agent chimic etc.; senza╚Ťie ustur─âtoare pricinuit─â de o boal─â, de sete etc. ÔÖŽ Parte a unui obiect atins─â sau stricat─â de ac╚Ťiunea focului sau a unei substan╚Ťe corosive; stric─âciune produs─â pe un obiect de ac╚Ťiunea focului sau a unei substan╚Ťe corosive. 3. Loc unde a ars o p─âdure. 4. Strat de oxid produs pe suprafa╚Ťa unei piese metalice ├«n timpul lamin─ârii la cald, al forj─ârii sau al tratamentului termic. ÔÇô Lat. arsura.
ARS├ÜR─é, arsuri, s. f. 1. Faptul de a arde, de a dogori (v. ar╚Öi╚Ť─â, dogoare); fig. faptul de a produce o senza╚Ťie dureroas─â, ustur─âtoare [Acest alpinist] tot ├«ncearc─â de vreo zece ani s─â ajung─â cel din╚Ťii pe cel mai ├«nalt pisc al Alpilor... ├«n fiecare an... se ├«ntoarce cu fa╚Ťa plesnit─â de ger, aproape orb de arsura z─âpezii. CAMIL PETRESCU, T. II 211. C├«nd l-a ajuns arsura la os, a s─ârit din somn, r─âcnind ca un taur. CREANG─é, O. A. 83. Se tope╚Öte sub arsura soarelui cu ├«nfocare. CONACHI, P. 83. 2. Ran─â produs─â pe o parte a corpului prin ac╚Ťiunea focului, a unei c─âlduri mari, a unei substan╚Ťe corosive etc. Nu te teme, Iliu╚Ť─â, asta-i puterea soarelui... Cum te-oi unge cu acel untdelemn, arsura ╚Öi m├«nc─ârimea se potolesc. SADOVEANU, N. F. 87. ÔÖŽ Parte a unui obiect care a fost atins─â de foc; stric─âciune produs─â pe un obiect prin ac╚Ťiunea focului, a unei substan╚Ťe corosive etc. 3. Senza╚Ťie ustur─âtoare (asem─ân─âtoare cu cea produs─â de o ardere) pricinuit─â de o boal─â, de sete, de o lovitur─â etc. Arsuri la stomac. Ôľş St─âruia parc─â numai arsura palmei care o lovise peste obraz. PAS, Z. I 128. D─â-mi o par─â din copaciul care este la u╚Ö─â, ca s─â-mi r─âcoresc arsura g├«tlejului. NEGRUZZI, S. I 90. Cu ap─â gura-╚śi uda, Arsura ╚śi-o potolea. TEODORESCU, P. P. 548. ÔŚŐ Fig. Unde-i v─âz ochii ca mura, M─â apuc─â-n piept arsura. TEODORESCU, P. P. 314.
ARS├ÜR─é, arsuri, s. f. 1. Faptul de a arde; fig. faptul de a produce o senza╚Ťie dureroas─â, ustur─âtoare. 2. Ran─â produs─â de foc, de c─âldur─â etc. ÔÖŽ Parte a unui obiect atins─â sau stricat─â de ac╚Ťiunea focului sau a unei substan╚Ťe corosive; stric─âciune produs─â pe un obiect de ac╚Ťiunea focului sau a unei substan╚Ťe corosive. 3. Senza╚Ťie ustur─âtoare pricinuit─â de o boal─â, de sete etc. 4. Loc unde a ars o p─âdure. 5. Strat de oxid negru de fier, produs ├«n timpul lamin─ârii la cald, al forj─ârii sau al tratamentului termic al unui o╚Ťel. ÔÖŽ Solzi de oxid de fier, deta╚Öa╚Ťi la laminarea sau forjarea o╚Ťelului. ÔÇô Lat. arsura.
ars├║r─â s. f., g.-d. art. ars├║rii; pl. ars├║ri
ars├║r─â s. f., g.-d. art. ars├║rii; pl. ars├║ri
ARSÚRĂ s. 1. (MED.; mai ales la pl.) usturime, (reg.) jig, jigăraie. (Simte ~i gastrice.) 2. scrum. (~ de pe fundul unui vas.) 3. jariște, pârlitură, (pop.) arsătură, (înv. și reg.) pârjol, (reg.) pârjolitură, pârleală. (Locul ars în pădure se numește ~.)
ARS├ÜR─é s. v. ar╚Öi╚Ť─â, canicul─â, c─âlduri, dogoare, dogoreal─â, fierbin╚Ťeal─â, n─âbu╚Öeal─â, n─âduf, n─âdu╚Öeal─â, p├órjol, pojar, toropeal─â, z─âduf, z─âpu╚Öeal─â.
ars├║r─â (ars├║ri), s. f. ÔÇô 1. Incendiu. ÔÇô 2. Faptul de a arde. ÔÇô 3. C─âldur─â, dogoare. ÔÇô 4. V├«nt cald. ÔÇô 5. Coast─â de munte unde s-a produs un incendiu. Lat. ─ürs┼źra (Pu╚Öcariu 130; REW 682; DAR); cf. it., prov., cat. arsura, v. fr. arsure, sp. asura (Corominas, I, 399). ├Än parte, se afl─â ├«n concuren╚Ť─â cu ar╚Öi╚Ť─â.
ARS├ÜR─é ~i f. 1) Parte a unui obiect sau a unui ╚Ťesut expus─â ac╚Ťiunii focului. 2) Ran─â provocat─â de foc, de c─âldur─â, de un agent chimic. 3) Senza╚Ťie dureroas─â cauzat─â de o boal─â, de sete etc. 4) Strat de oxid format pe suprafa╚Ťa unui metal ├«n timpul ├«nc─âlzirii acestuia la temperaturi ├«nalte. 5) pop. C─âldur─â puternic─â specific─â zilelor de var─â; canicul─â; ar╚Öi╚Ť─â. /<lat. arsura
arsur─â f. 1. ar╚Öi╚Ť─â; 2. miros de ceea ce a ars; 3. inflama╚Ťiune; 4. fig. foc: arsur─â la inim─â. [Lat. ARSURA].
ars├║r─â f., pl. ─ş (lat. arsura, inflama╚Ťiune). Ar╚Öi╚Ť─â: arsura zile─ş. (Vech─ş). Sensa╚Ťiunea ac╚Ťiuni─ş foculu─ş pe trup sa┼ş a usc─âc─şuni─ş ├«n g├«tu celu─ş ├«nsetat. Fig. Sensa╚Ťiunea nepl─âcut─â pricinuit─â ├«n esofag de o mistuire rea. Urmele l─âsate de foc (lucru ars, loc ars: avea arsur─ş pe m├«n─ş.
arsur─â s. v. AR╚śI╚Ü─é. CANICUL─é. C─éLDURI. DOGOARE. DOGOREAL─é. FIERBIN╚ÜEAL─é. N─éBU╚śEAL─é. N─éDUF. N─éDU╚śEAL─é. P├ÄRJOL. POJAR. TOROPEAL─é. Z─éDUF. Z─éPU╚śEAL─é.
ARSUR─é s. 1. (MED.) usturime, (reg.) jig, jig─âraie. (Simte ~─ş gastrice.) 2. scrum. (~ de pe fundul unui vas.) 3. jari╚Öte, p├«rlitur─â, (pop.) ars─âtur─â, (├«nv. ╚Öi reg.) p├«rjol, (reg.) p├«rjolitur─â, p├«rleal─â.

Arsur─â dex online | sinonim

Arsur─â definitie

Intrare: arsur─â
arsur─â substantiv feminin