Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru arsenic

ars├ęnic1 [At: DA ms / V: (├«nv) -ic─â sf / A: (├«nv) -nie / E: fr arsenic, lat arsenicum] 1 sn Arsen (1). 2 sn Arsen (2). 3 a (├Äs) Acid ~ Acid al arsenului (1) pentavalent (H3 As 04 1/2 H20), ├«n form─â de cristale albe higroscopice, solubile ├«n ap─â, care e folosit ├«n sinteze de laborator.
ars├ęnic2 sm vz ar╚Öinic
ar╚Ö├ęnic sm vz ar╚Öinic
ARS├ëNIC s. n. Pulbere fin─â, alb─â, cu miros de usturoi, foarte toxic─â pentru om; arsen (2). ÔŚŐ (Adjectival) Acid arsenic = acid rezultat din combinarea arsenului (1) cu acid azotic. ÔÇô Din fr. arsenic, lat. arsenicum.
ARS├ëNIC s. n. Pulbere fin─â, alb─â, cu miros de usturoi, foarte toxic─â pentru om; arsen (2). ÔŚŐ (Adjectival) Acid arsenic = acid rezultat din combinarea arsenului (1) cu acid azotic. ÔÇô Din fr. arsenic, lat. arsenicum.
ARSÉNIC1 adj. m. (Numai în expr.) Acid arsenic = acid rezultat din combinarea arsenicului2 cu oxigenul.
ARS├ëNIC2 s. n. Metaloid cristalizat, sf─âr├«micios, de culoare cenu╚Öie, cu str─âlucire metalic─â, cu miros caracteristic de usturoi, ai c─ârui compu╚Öi s├«nt otr─âvitori; ├«n cantit─â╚Ťi foarte mici e folosit ├«n medicin─â; (popular) ╚Öoricioaic─â.
ARS├ëNIC s. n. Metaloid cristalizat, sf─âr├ómicios, de culoare cenu╚Öie, cu miros de usturoi, ai c─ârui compu╚Öi sunt otr─âvitori. ÔŚŐ (Adjectival, ├«n expr.) Acid arsenic = acid rezultat din combinarea arsenicului cu oxigenul. ÔÇô Fr. arsenic (lat. lit. arsenicum).
!ars├ęnic1 adj. m., pl. ars├ęnici
ars├ęnic2 s. n.
ars├ęnic adj. m., pl. ars├ęnici
ars├ęnic s. n.
ARSÉNIC s. (CHIM.) anhidridă arsenioasă, trioxid de arsen, (rar) arsen, șar, (pop.) săricica, șoricioaică, (Mold.) șoriceasă.
ARSÉNIC s.n. Arsen. [< fr. arsenic, lat. arsenicum].
ARS├ëNIC adj.m. Acid arsenic = acid rezultat din combinarea arsenicului cu oxigenul. [Cf. fr. ars├ęnique].
ARS├ëNIC2 adj. acid ~ = acid din combinarea arsenului cu acid azotic. (< fr. ars├ęnique)
ARSÉNIC1 s. n. anhidridă arsenioasă; arsen (2). (< fr. arsenic, lat. arsenicum, gr. arsenikon)
ARSÉNIC adj.: Acid ~ acid rezultat din combinarea arsenului cu oxigenul. /<fr. arsenic, lat. arsenicum
arsenic n. 1. metaloid, de un cenușiu lucitor, care răspândește la căldură un miros tare de usturoiu; pulberea arsenicului devine otrăvitoare și servă la facerea hârtiei care omoară muște; 2. acid arsenic.
*ars├ęnic n. (vgr. arsenik├│n, masculin, d. ├írsen, viguros). Chim. Metaloid tri- ╚Öi pentavalent de do┼ş─â felur─ş: cristalizat ╚Öi amorf. Cel cristalizat e cenu╚Öi┼ş, metalic, cu densitatea de 5,7 ╚Öi sf─âr─âmic─şos. Se volatilizeaz─â f─âr─â s─â se topeasc─â la 450┬░. Supt ma─ş multe atmosfere se tope╚Öte. Cel amorf e negru ╚Öi are o densitate de 4,71. Arde cu o flac─âr─â verde palid─â ╚Öi miroase a usturo─ş. Arsenicu pur nu e veninos, dar pin oxidare devine veninos ╚Öi se uziteaz─â la facerea h├«rtii─ş de ucis mu╚Ötele. Compu╚Öi─ş lu─ş s├«nt venino╚Ö─ş. V. ╚Öoric─şoa─şc─â.
*ars├ęnic, -─â adj. Chim. Acid arsenic, acid arsenios ma─ş oxigenat (AsO3).
ARSENIC s. (CHIM.) anhidridă arsenioasă, (rar) arsen, șar, (pop.) săricică, șoricioaică, (Mold.) șoriceasă.

Arsenic dex online | sinonim

Arsenic definitie

Intrare: arsenic
arsenic 2 s.n.sg. (numai) singular substantiv neutru
arsenic 1 adj.m. adjectiv masculin
Intrare: arșenic
arșenic